Ochelari de cal ... cardiologici

Calul are capacități vizuale cu totul deosebite, fiind dotat de Dumnezeu cu unii dintre cei mai mari ochi existenți în lumea animalelor tereste. El are capacitatea de a vedea în depărtare mai bine decât oamenii, detectează rapid obiectele în mișcare și se descurcă foarte bine în lumina slabă a crepusculului sau când este înnorat. Dar cea mai remarcabilă capacitate vizuală a sa este câmpul vizual imens, de aproape 360 de grade. 

Aceste abilități se dovedesc, însă, un handicap atunci când este înhămat și trebuie să circule pe drumuri aglomerate, pline de mașini zgomotoase. Pentru a nu fi speriat de lucrurile aflate în mișcare în jurul său, animalului i se pun, în astfel de situații,  așa-numiții ochelari de cal, care sunt, de fapt, două obturatoare opace, care îi îngustează câmpul vizual. În felul acesta se poate concentra la ceea ce este în față și își face treaba mai bine.¹ Dacă un cal ar rămâne însă cu acești ochelari și atunci când este pe câmp, la păscut, ei îi vor crea, evident, un handicap.

Sursa imaginii: pixabay

Puțini oameni realizează că, în ciuda marilor avansuri tehnologice și științifice, în unele domenii ale cardiologiei se poartă ochelari de cal. Poate că cea mai sensibilă zonă, din acest punct de vedere, este cea a factorilor ce favorizează ateroscleroza. Exagerând puțin, am putea spune că, în timpul consultației, medicul „vede” doar colesterol și sare. Educați în acest mod, oamenii ce doresc să prevină o afecțiune cardiacă sau să trateze de astfel de boli ajung să-și propună să evite colesterolul și sarea. Problema e că un câmp vizual atât de îngust îi împiedică să acorde atenția cuvenită altor „agresori”, care rămân neobservați, îi îmbolnăvesc și deseori îi ucid.

Cardiologie oarbă

Să ai ochelari de cal este mult mai bine decât să fii orb. Da, a fost o vreme când domeniul cardiologiei era cufundat în mister, când medicii și pacienții erau aproape complet orbi cu privire la cauzele bolilor cardiovasculare. Bolile de inimă erau privite ca un rezultat al îmbătrânirii, ca o fatalitate. Medicii nu aveau nici cea mai slabă idee despre cum ar putea fi întârziate, prevenite sau combătute. Poate că această ignoranță nu părea foarte gravă la începutul secolului XX, când afecțiunile cardiace erau încă relativ rare, ocupând doar locul al patrulea între cauzele de mortalitate. Lumea medicală avea de furcă destul de mult cu bolile infecțioase și cu tuberculoza. 

Lucrurile s-au schimbat însă spre anii `30, când bolile cardiace au devenit cea mai importantă cauză de mortalitate în SUA, incidența lor continuând să crească până în anii `60, ajungându-se să se vorbească de o veritabilă epidemie.^{2, 3} A devenit imperios necesar să se facă lumină. Și, slavă lui Dumnezeu, câteva studii efectuate în acel timp au făcut puțină lumină. Cel mai cunoscut dintre ele a fost studiul Framingham. 

Acesta a început în 1948, sub conducerea Institutului National de Sănătate și a avut ca obiectiv identificarea factorilor și caracteristicilor care contribuie la apariția și agravarea acestor boli grave. Studiul a urmărit, pe o lungă perioadă de timp, persoane aparent sănătoase din punct de vedere cardiovascular, recrutând inițial 5 209 bărbați și femei, cu vârste între 30 și 62 de ani, ce locuiau în orașul Framingham, Massachusetts. An de an, acești oameni au fost investigați și, astfel, s-au strâns date care au ajutat cercetătorii să înțeleagă cum putem preveni afecțiunile cardiovasculare. Studiul continuă și în prezent, aflându-se din 2003 la a treia generație de participanți.³

„Lumina luminează în întuneric...”⁴

După analiza datelor, autorii studiului au lansat, în 1961, noțiunea de factori de risc cardiovascular. Aceștia sunt afecțiuni sau circumstanțe care cresc riscul unei persoane să dezvolte afecțiuni ale inimii și arterelor. Unii dintre factorii descoperiți sunt nemodificabili, ceea ce înseamnă că nu putem face nimic pentru a schimba lucrurile în bine. Avansarea în vârstă, sexul masculin și a avea cardiaci printre rudele de gradul I sunt exemple de astfel de factori. 

Vestea bună pe care ne-o dă studiul este că majoritatea factorilor de risc sunt modificabili, adică pot fi influențați prin schimbări în stilul de viață sau prin tratament medicamentos. În funcție de impactul pe care îl au în accelerarea procesului de ateroscleroză, ei au fost împărțiți în majori și minori, fiind listați în tabelul alăturat.⁵ Studiile continuă să adauge noi factori de risc, pe lângă aceștia.

Factori de risc coronarian5
Majori	Fumat Hipertensiune arterială Colesterol crescut Diabet zaharat
Minori	Stres Sedentarism Obezitate

Identificarea factorilor de risc a fost un mare pas înainte. În primul rând, bolile cardiovasculare au încetat să mai fie privite ca o fatalitate. Medicii au înțeles că ele sunt legate în mare măsură de obiceiurile pacienților. În al doilea rând, medicina a căpătat un instrument prin care se puteau preveni și trata eficient bolile de inimă. De atunci încoace, profesioniștii din sănătate se concentrează pe factorii din tabel, încercând să îndrume pacientul pe drumul dificil, dar necesar, al schimbării stilului de viață. Mai mult, politici înțelepte de sănătate publică, concentrate tot pe factorii de risc, au făcut posibilă reducerea substanțială a incidenței afecțiunilor cardiovasculare, salvându-se astfel, în special în țările dezvoltate, multe vieți omenești.^2,6

Revelația MONICA

Pe la mijlocul anilor `80, a devenit evident că mortalitatea cardiovasculară în America și Australia a început să scadă. Trendul a fost remarcat, după aceea și în alte țări. După peste două decenii de aplicare a prevenției și tratamentului axate pe combaterea factorilor de risc cardiovascular, concluzia logică a cercetătorilor a fost că strategia s-a dovedit eficientă. Totuși, aceștia nu au fost mulțumiți cu o concluzie superficială, ci au demarat un studiu epidemiologic mare, coordonat de OMS, care s-a numit MONICA (Multinational Monitoring of Trends and

Determinants in Cardiovascular Disease). 

Studiul a urmărit 38 de populații din 21 de țări, încercând să răspundă la câteva întrebări, listate în tabelul alăturat.

Întrebări la care a încercat să răspundă trialul MONICA7

Este scăderea incidenței bolilor de inimă reală? Dacă da, este ea legată de o evoluție favorabilă a ratei fumatului, hipertensiunii și nivelului de colesterol în populațiile studiate? Este această scădere datorată unor servicii medicale mai bune?

 

După analiza datelor colectate, cercetătorii au ajuns la concluzia că factorii tradiționali de risc cardiovascular explică doar parțial evoluția favorabilă a morbidității și mortalității. De fapt, rezultatele au fost departe de așteptările celor ce au proiectat cercetarea: „parțial” a însemnat 40% din cazuri la bărbați și 15% din cazuri la femei. Autorii studiului au explicat aceasta prin „dificultăți în măsurare și analiză, incluzând apariția cu întârziere a efectelor unor schimbări și factori care nu au fost incluși în analiză, cum ar fi intervenții medicale.” Ei au concluzionat că studiul „sprijină politicile de prevenire bazate pe factorii de risc clasici, dar sugerează potențial de prevenție dincolo de acestea.”⁷

Dacă ar fi să „traducem”, autorii au realizat faptul că datele studiului Framingham pot fi folosite incorect, transformând un instrument care ne-a ajutat să vedem în ochelari de cal. Cercetarea este o invitație spre căutarea altor factori ce favorizează bolile cardiovasculare, în afara celor clasici. De atunci au trecut alte două decenii, însă aș îndrăzni să spun că mulți nu și-au dat încă jos acești ochelari de cal. Mai mult, mă tem că limitarea câmpului vizual este caracteristică și altor specialități medicale, nu doar cardiologiei.

Uitându-te de sus

Sunt optimist în privința științei medicale și a profesioniștilor ce lucrează în domeniul sănătății. Așa cum spuneam mai sus, noi factori de risc se descoperă, pe măsură ce cercetările continuă. Câmpul vizual devine din ce în ce mai larg. Va fi nevoie de timp, dar vom ști din ce în ce mai multe și vom fi din ce în ce mai eficienți. Problema este că tu nu poți aștepta acele vremuri glorioase. Ai nevoie astăzi să știi ce ai de făcut. Mâine este boala.

Când vorbim despre a mânca corect și a începe să faci exerciții, nu există „voi începe de mâine”. Mâine este boala.  V.L. Allineare

Vestea bună este că nici nu este nevoie să aștepți. Ai deja multe informații care te pot înarma cu cea mai bună metodă de a-ți păstra inima și vasele sănătoase. Îți trebuie doar un anumit mod de a privi lucrurile, un concept care să-ți lărgească acum câmpul vizual. Dacă este să revenim la metafora calului, de la începutul articolului, cât timp stă cu nasul în iarbă și paște, câmpul vizual al acestui animat este tot îngust, limitat de iarba din jur. Din când în când, însă, calul privește de sus, pentru a se asigura că este în siguranță. În aceste momente, el nu mai este limitat. Vede tot, de jur împrejur.

Avem și noi nevoie să privim lucrurile de sus, din perspectiva lui Dumnezeu, iar aceasta ne va oferi conceptul de care avem nevoie. Am găsit această perspectivă, foarte frumos formulată, în scrierile vechi de peste un secol ale lui Ellen G. White. Principiile pe care Dumnezeu le-a descoperit prin ea au fost aplicate cu succes, începând încă din 1963, în rețeaua medicală adventistă mondială. Cu siguranță îți vor fi de folos și ție. Ele sunt sumarizate în tabelul alăturat.

Legile sănătăţii – principii de bază: Există un sistem de legi care guvernează fiinţa umană; Boala este favorizată de călcarea acestor legi (conștient sau nu); Ascultarea de aceste legi este o condiţie esenţială pentru recăpătarea sănătăţii.  „Ei (pacienții) au nevoie să fie învăţaţi că fiecare practică ce distruge energiile fizice, mintale sau spirituale este păcat şi că sănătatea trebuie să fie asigurată prin ascultarea de legile pe care le-a stabilit Dumnezeu pentru binele întregii omeniri.”12

Pași spre un câmp vizual mai larg

Un prim pas spre descoperirea unor noi factori de risc, este să îi preluăm din studiile ce se concentrează pe alte afecțiuni decât cele cardiovasculare. Gândirea medicală clasică merge, în general, pe recomandări diferite pentru afecţiuni diferite. De exemplu, recomandăm dietă hiposodată, adică reducerea consumului de sare, pacienţilor cu HTA, însă nu şi pacienţilor diabetici, hipertiroidieni, cu probleme digestive sau respiratorii. Similar, recomandăm reducerea drastică a consumului de glucide simple (zahăr, miere) diabeticilor, însă nu şi hipertensivilor sau celor cu insuficienţă cardiacă. Pacienţii cu boli de rinichi trebuie să consume mai puţine proteine, dar cei cu alte afecţiuni nu au o astfel de restricţie.8 Condimentele iuți sunt contraindicate doar celor ce au probleme cu stomacul. Ne vom lărgi câmpul vizual atunci când vom recunoaște că ceea face rău într-o boală, aproape sigur face rău și în alta, ceea ce îmbolnăvește un alt organ, aproape sigur va îmbolnăvi și arterele.

Din fericire, la nivel științific, se merge în această direcție. Cuvintele prof. Dr. Richard Deckelbaum de la Columbia University, New York sunt edificatoare în acest sens: „Vestea cea bună este că nu avem nevoie de o anumită dietă pentru bolile de inimă, o altă dietă pentru a reduce riscul pentru cancer şi apoi o altă dietă pentru a preveni obezitatea şi diabetul. Un singur tipar de dietă sănătoasă acoperă toate aceste categorii de boli şi scade riscul pentru multe boli cronice”.⁹ Iată viziunea ce trebuie preluată, aplicată și mediatizată, spre folosul celor ce se luptă să-și păstreze sau să-și recapete sănătatea.

Această soluție are, recunosc, și un dezavantaj. Paleta de „restricții” se extinde, în fața ta vor fi mai multe schimbări ce ar trebui făcute. Cu siguranță, ți se va părea dificil de aplicat în practică. Poate vei avea sentimentul că viața ta este dată peste cap cu totul. Poate că acesta este unul din motivele pentru care purtăm ochelari de cal. Uneori ne este teamă să-i dăm jos. Calea spre sănătate presupune însă depășirea acestor temeri. Trebuie să avem curajul să recunoaștem unde greșim și să începem lupta cu obiceiurile rele. Câștigul va fi mare.

Pentru o sistematizare a legilor sănătății îți recomand să studiezi conceptul „New Start”, lansat de cei de la institutul Weimar.¹³ Principiile pot fi reorganizare în forma unui acronim românesc: SANATATE (vezi figura alăturată). În revista „Viață+Sănătate” și în cărțile publicate de aceeași editură, vei găsi multe detalii legate de aceste principii.

 

SOARE AER CURAT NUTRIȚIE ECHILIBRATĂ APĂ TIHNĂ PENTRU TRUP ȘI                                    SUFLET ACTIVITATE FIZICĂ                              REGULATĂ TEMPERANȚĂ                            ADEVĂRATĂ ECHILIBRU MENTAL ȘI                                SPIRITUAL

Dincolo de fizic

Un al doilea pas ar fi să înțelegem ființa umană ca întreg. De multe ori, cei care se ocupă de sănătatea umană ajung să se asemene cu mecanicii, în sensul că se concentrează doar asupra aspectelor ce țin de fizic. Omul nu este mașină, iar medicina nu este service auto. Ființa umană are și alte dimensiuni: mentală, socială, spirituală. 

Speranța de viață a bărbaților din România este influențată semnificativ de nivelul de studii, cei cu cel mai înalt nivel trăind, în medie, cu 10 ani mai mult decât cei cu cel mai scăzut. În cazul femeilor, diferența este de 4 ani, tot în favoarea celor cu studii superioare. Aceeași situație nu este doar la noi în țară, ci și în restul Uniunii Europene, cu mențiunea că, în cazul bărbaților, diferența este mai mică, de 7,6 ani.¹⁰ În lumina acestor date, devine evident că ar trebui să ai preocupări în domeniul intelectual, să-ți propui să citești, să te dezvolți în acest domeniu, dacă vrei artere sănătoase și viață lungă. 

Este deja binecunoscut că depresia, o afecțiune eminamente psihică, are un impact major asupra evoluției pacienților cu boli cardiace. Ea favorizează apariția bolilor cardiovasculare, crește riscul de deces prin moarte subită la supraviețuitorii infarctului miocardic de 2,5 ori, mărește riscul de accident vascular cerebral cu 50%. Ca o consecință, există voci care sugerează că ar trebui să fie adăugată pe lista factorilor de risc pentru ateroscleroză, alături de HTA, colesterol, diabet și fumat.^{8, 11} 

Poate nu te așteptai la o legătură așa de strânsă între fizic și psihic. Da, contează ce programe TV urmărești, contează ce muzică asculți, contează care este subiectul discuțiilor între tine și alte persoane. Contează dacă ai obiceiul de a critica, de a bârfi, sau dimpotrivă, de a aprecia, de a încuraja. Contează dacă ești înfumurat și ai impresia că le știi pe toate sau dacă, dimpotrivă, ești umil, realist față de capacitățile proprii și dispus să înveți. Contează dacă ești certat cu cei din familie sau dacă ai relații armonioase. Toate obiceiurile rele în plan mental și social sunt factori de risc pentru diverse boli, inclusiv cardiovasculare.

În fine, diverse studii confirmă că persoanele credincioase rezistă mai bine în faţa bolilor. Subiecţii implicaţi activ în viaţa bisericii au dovedit o longevitate mai mare şi o capacitate sporită de refacere în caz de boală.^8,14 Mai mult, adulterul, care este o călcare a uneia din cele 10 porunci ale lui Dumnezeu, se asociază cu risc mai mare de evenimente cardiovasculare.¹⁵ Evident, neglijarea laturii spirituale a ființei noastre este și ea un factor de risc. Prin urmare, prevenirea sau vindecarea bolilor de inimă trebuie să includă și măsuri în domeniul spiritual. Acordă atenţie disciplinelor spirituale, adică ia-ți timp să citești Biblia, să te rogi, să meditezi la subiecte spirituale, să stai de vorbă cu oameni credincioşi, să participi la ocazii de închinare publică! Aplică principiile acestea în viața ta! Este secretul fericirii și sănătății.

Articolul a apărut în numărul din martie 2020 al revistei Viață+Sănătate.

1. https://horsenetwork.com/2016/07/horse-vision-effects-horsemanship/, accesat 02.2020;
2. Dalen JE et al.The Epidemic of the 20th Century: Coronary Heart Disease. The American Journal of Medicine, Volume 127, Issue 9, 807 - 812
3. framinghamheartstudy.org, accesat 02.2020;
4. Biblia, Evanghelia după Ioan, cap.1, vers. 5;
5. https://www.cardioportal.ro/pacienti/factori-de-risc-cardiovascular/ , accesat 03.2020;
6. Mahmood SS, Levy D, Vasan RS, Wang TJ. The Framingham Heart Study and the epidemiology of cardiovascular disease: a historical perspective. Lancet. 2014;383(9921):999–1008. doi:10.1016/S0140-6736(13)61752-3 
7. Kuulasmaa K, Tunstall-Pedoe H, Dobson A, et al. Estimation of contribution of changes in classic risk factors to trends in coronary-event rates across the WHO MONICA Project populations. Lancet. 2000;355(9205):675–687. 
8. Bratu I, Hipertensiunea arterială. Cum să învingem ucigașul tăcut. Viata si Sanatate. Pantelimon, 2019;
9. Deckelbaum, R. J., Fisher, E. A., et al., „Summary of a scientific conference on preventive nutrition: Pediatrics to geriatrics”, în Circulation, vol. 100, nr. 4, 27 iulie 1999, pp. 450–456. 
10. Policies, E.O.H.S., Romania: Profilul Sănătății în 2019, OECD Publishing, 2019.
11. Nedley N, Depresia: calea spre vindecare, pag. 32-34, Editura Viata si Sanatate, Pantelimon, 2015, ISBN 978-973-101-838-6
12. White EG, Divina vindecare, pag. 113, citat preluat de pe https://egwwritings.org/ , accesat 03.2020.
13. https://www.newstart.com/about/ , accesat 03.2020.
14. L. H. Powell, L. Shahabi, C. E. Thoresen, Religion and spirituality: linkage to physical health, American Psychologist, nr. 58 (1), 2003, p. 36-52 
15. Fisher AD, Bandini E, Rastrelli G, Corona G, Monami M, Mannucci E, and Maggi M. Sexual and cardiovascular correlates of male unfaithfulness. J Sex Med 2012;9:1508–1518.

Ai mușchi, ai sănătate

Postarea aceasta se vrea practică. Ce ar trebui să facem pentru a profita de „fabrica de sănătate”, despre care am vorbit în postarea precedentă? Răspunsul pare simplu: trebuie să faci mișcare, exerciții fizice.

Și înainte de a afla despre miokine eram convins că avem nevoie de activitate fizică și mă străduiam să fac măcar 30 de minute de mișcare pe zi. Dădeam acest sfat și pacienților, prietenilor, celor din familie. Ceea ce am realizat însă după descoperirea acestor informații este că nu făceam suficient. Ca să înțelegeți problema mea, să vorbim despre tipurile de exerciții fizice.

Sursa imaginii: flickr.com

Exercițiile fizice se clasifică în patru categorii:

- de mobilitate - exerciții ușoare, ce au ca scop încălzirea mușchilor și articulațiilor.

- de rezistență - exerciții ușoare, ce pot fi repetate timp îndelungat: mers pe jos, alergat, jocuri (fotbal, tenis), ciclism, skating etc. Tot aici intră și majoritatea activităților practice (munca cu scop: grădinărit, curățenie etc.).

- de forță - exerciții grele, la care poți face un număr limitat de repetări: flotări, genuflexiuni, abdomene, exerciții cu greutăți, exerciții excentrice (cu corzi elastice). Ele caracterizează culturismul (body building), deși sunt utilizate și în alte sporturi. Și activitățile practice pot include exerciții de forță din când în când.

- de echilibru - exerciții ce antrenează capacitatea de a sta în echilibru. Sunt caracteristice gimnasticii, baletului, patinajului (în special celui artistic), dar pot fi folosite și în alte sporturi.

 Cred că deja v-ați prins. Eu mă rezumam la exerciții de mobilitate și rezistență, așa cum foarte probabil faceți și voi. Am făcut culturism în facultate, împreună cu un prieten bun, dar ulterior am abandonat exercițiile de forță din două motive. Cel mai important a fost comoditatea, dar a contat foarte mult și faptul că medicina actuală nu le consideră importante (sau cel puțin așa am perceput eu mesajul ghidurilor și tratatelor medicale).

Marea schimbare pe care am făcut-o în urma aflării acestor informații este că am introdus în rutina mea zilnică exerciții de forță. Pentru că sunt foarte ocupat, nu am început să merg la sală. Am ales să fac trei sau patru reprize scurte, de câteva minute, la mine acasă. Prima serie o fac imediat după încălzirea de dimineață. La început, fiecare serie era formată aproximativ 12 flotări, urmate imediat de 30 de abdomene și vreo 25 de genuflexiuni. Fiind vorba de mușchi diferiți, nu era nevoie de pauze prea mari între exerciții. Totul îmi lua maxim cinci minute. În total, pe parcursul unei zile făceam deci cam 15 minute de exerciții de forță.

Rezultatele au fost uimitoare. După vreo zece zile mi-au dispărut complet durerile de spate. De vreo 4-5 ani am probleme cu coloana (dureri, scăderea mobilității). Pentru că fac regulat exerciții de mobilitate, nu am mai avut blocări ale spatelui în ultimul timp (complexul Williams m-a ajutat foarte mult). Oricum, noaptea nu puteam dormi în orice poziție, iar dimineața mă trezeam cu dureri surde de spate. După încălzire se mai linișteau lucrurile. Uneori mobilitatea era așa de limitată, încât nu-mi puteam încălța șosetele.

Acum sunt mai tânăr cu 20 de ani. Nu mai am nicio durere, pot dormi în orice poziție, mi-am recăpătat mobilitatea. Câteva minute de exerciții pe zi au făcut ceea ce nici medicamentele, nici fizioterapia nu ar fi putut face. În plus, mă simt plin de energie, de viață. Puterea fizică mi-a crescut vizibil. Acum îmi port cu ușurință băieții în brațe. Și corpul meu arată mai bine. Postura s-a corectat, musculatura începe să se evidențieze. 

Probabil că sunt și alte beneficii, pe care încă nu le sesizez. Oricum, sunt hotărât să continui. Timpul alocat exercițiilor a rămas cam același, dar am mai diversificat gama de exerciții. Mi-am montat o bară de tracțiuni la mansardă, mi-am cumpărat benzi elastice și o saltea pentru exerciții. 

Îți recomand cu căldură să începi și tu. Nu uita să faci mai întâi o încălzire, mai ales dimineața, înainte să începi activitățile zilei. Ai aici un video foarte bun care te poate ghida. Nu considera încălzirea pierdere de timp. În primul rând, nu îți ia mai mult de zece minute. (Poți să o mai scurtezi, dacă nu ai 10 minute). Nu știi la ce solicitări vei fi supus în timpul zilei. În plus, dacă o faci într-un ritm alert, sunt 10 minute de exercițiu aerobic, ceea ce contează mult pentru sănătate. 

Caută pe net tutoriale ca să faci corect exercițiile. Pe canalul acesta găsești multe informații utile.  Pentru fiecare grupă musculară sunt și exerciții mai ușoare și mai grele. De exemplu, pentru cei cu brațe prea slabe, flotările se pot face la perete pentru început. Ca principiu, exercițiile de forță se fac până obosesc mușchii. Nu este nicio problemă dacă poți face doar trei sau patru repetări. Dimpotrivă, atunci când ajungi să faci multe repetări la un exercițiu, trebuie să găsești variante mai grele. Mult succes!

Fabrica de sănătate

O, ce bine ar fi dacă sănătatea s-ar putea produce într-o fabrică, pentru ca apoi să fie disponibilă pentru a fi procurată din magazine specializate! Probabil că ar fi o afacere de succes. Cât de mult ai fi dispus să plătești pentru a avea sănătate?

Am o veste bună. Studii recente arată că o astfel de fabrică există și este mai aproape decât credeai. În ciuda proximității, va trebui să faci ceva eforturi pentru a obține sănătate din această sursă. Dacă nu ți-a venit în minte răspunsul la ghicitoarea mea, ți-l dau eu. Fabrica de sănătate sunt chiar mușchii tăi!

Miokinele - veritabile medicamente

Studii relativ recente arată că mușchii noștri produc niște substanțe, numite de oamenii de știință miokine. Prima miokină, IL-6, a fost descoperită în anul 2000. La ora actuală se cunosc peste 650 de miokine. Acestea sunt veritabile medicamente, capabile să repare, să regleze și să corecteze multe lucruri care merg prost în corpul nostru. Spre deosebire de medicamentele din farmacie, acestea sunt complet lipsite de reacții adverse. Un alt avantaj este că nu te costă nimic. A, ba da, este necesar să aloci ceva timp și să faci exerciții, ca să nu-ți dea fabrica faliment.

Cercetările sunt în plină desfășurare, dar rezultatele sunt încurajatoare. Până în prezent s-a reușit să se precizeze funcția doar pentru aproximativ 15% dintre cele peste 650 de miokine descoperite. Iată câteva dintre ele și efectele pe care le au asupra organismului nostru:

De la mușchi la mușchi

Cine împarte, parte își face. Unele miokine acționează chiar asupra musculaturii, favorizând hipertrofierea acesteia. Aceasta este foarte bine. Fabrica de sănătate are grijă de ea însăși.

(Legendă: IL=interleukină, LIF=factor inhibitor al leucemiei)

Pentru cel mai important organ

Multe dintre miokine au ca țintă creierul. 

În primul rând, ele stimulează neurogeneza, adică nașterea unor neuroni noi. Ehe, cine nu vrea mai mulți neuroni! Se știu puține despre funcțiile neuronilor tineri, dar este aproape cert că sunt implicați în memorie, învățare și în managementul emoțiilor. 

Un al doilea efect al miokinelor asupra sistemului nervos, încă în stadiul de ipoteză, este modularea echilibrului endocrin. Astfel, o serie întreagă de probleme hormonale (pubertate precoce, dismenoree etc.) ar putea fi cauzate, între altele, de un nivel prea mic al miokinelor. 

În fine, se pare că unele miokine influențează apetitul. Te-ai fi așteptat ca mușchii să ceară mai multă mâncare. Surpriza este că nu se întâmplă așa, ci dimpotrivă, creșterea nivelului de IL-6 produs în mușchi inhibă pofta de mâncare. Dacă te lupți cu un apetit nestăvilit, gândește-te că aceasta poate avea de-a face și cu mușchii tăi prea slabi.

Vreau grăsime, dar brună!

Este elementar că exercițiul fizic joacă un rol important în prevenirea și tratarea obezității. Miokinele sunt și ele implicate în acest proces, prin două efecte. În primul rând, ele stimulează lipoliza, adică scot grăsimea din țesutul adipos. Se pare că efectul este mai important pe grăsimea viscerală, care este cea mai periculoasă pentru sănătate. 

Dar cel mai fascinant și de dorit efect al exercițiului fizic este brunificarea, adică stimularea formării de țesut adipos brun (BAT). Subiectul este așa de interesant, încât merită o postare separată. Aici voi menționa doar că este bine să ai mult BAT, acesta fiind un veritabil furnal, care arde grăsimea. Dacă ai probleme cu kilogramele, este posibil să fii sabotat de faptul că ai prea puțin BAT. Oricum, dincolo de problema kilogramelor, BAT este un izvor de sănătate în sine.

Vrei oase tari?

Era de așteptat ca mușchii să întărească oasele, doar pe ele sunt agățați. Prevenirea osteoporozei, ce ne paște pe fiecare la o anumită vârstă, trebuie să includă și dezvoltarea musculaturii.

Cele mai bune antiinflamatoare

Medicamentele acelea pe care le iei când te dor oasele sau capul (paracetamol, diclofenac, ibuprofen etc.) se numesc științific antiinflamatoare nesteroidiene. Mulțumim lui Dumnezeu că le avem la dispoziție. Oricum, nu este bine să abuzăm de ele, deoarece au ceva reacții adverse. Ți-ai dori antiinflamatoare lipsite de efecte secundare? Sau, și mai bine, unele care să aibă doar efecte secundare benefice? Am o veste bună: mușchii tăi îți pot procura astfel de substanțe. Gratis și zilnic.

Alte efecte benefice

Nu vreau ca această postare să ajungă prea lungă. De aceea, voi menționa pe scurt alte efecte ale miokinelor: întinerirea pielii, reglarea metabolismului glucozei, prevenirea complicațiilor cardiovasculare, combaterea cancerului. Aveți mai jos o diagramă cu toate efectele. Țineți cont că cercetările sunt încă la început. Sigur se vor mai descoperi și alte efecte benefice.

Concluzie practică

Ce ai de făcut? Simplu. Dacă vrei sănătate, trebuie să-ți dezvolți mușchii. Cum? Există o singură cale: pune-i la lucru. Este puțin important dacă este vorba de muncă sau sport. Totuși, ar trebui să fii atent la un lucru. Până acum s-a tot subliniat importanța exercițiului fizic de rezistență (în special a celui aerobic), adică a acelor exerciții fizice care sunt suficient de ușoare încât să poată fi făcute mult timp (mers pe jos, muncă în grădină, tenis, fotbal, gimnastică aerobică, etc.). Ceea ce înțeleg eu însă din aceste cercetări este că, pe lângă acestea, ar fi nevoie și de exerciții de forță. Este vorba de cele care se fac în culturism (body building), adică de exerciții așa de grele, încât nu poți face prea multe repetări. Câteva exemple la îndemână sunt flotările, „abdomenele”, genuflexiunile, fandările. Câteva sugestii practice voi posta ulterior.

Bibliografie:

Sursa principală este aceasta:

Severinsen MCK, Pedersen BK. Muscle-Organ Crosstalk: The Emerging Roles of Myokines. Endocr Rev. 2020 Aug 1;41(4):594–609. doi: 10.1210/endrev/bnaa016. Erratum in: Endocr Rev. 2021 Jan 28;42(1):97-99. PMID: 32393961; PMCID: PMC7288608.

De aici am luat și imaginile. Mi-am permis să fac aceasta, întrucât articolul este publicat pe pubmed și poate fi accesat fără plată. Am presupus că nu am nevoie de o permisiune specială. Dacă am greșit, anunțați-mă.

Informațiile legate de activarea axului neurohormonal am găsit aici:

Wahab F, Shahab M, Behr R. Hypothesis: Irisin is a metabolic trigger for the activation of the neurohormonal axis governing puberty onset. Med Hypotheses. 2016 Oct;95:1-4. doi: 10.1016/j.mehy.2016.08.003. Epub 2016 Aug 12. PMID: 27692156.

Sunt și unele detalii luate din alte părți, dar nu mai știu de unde. Erau pur și simplu în capul meu. De asemenea, mi-am permis să trag unele concluzii personale. Sper că am fost suficient de explicit când am făcut acest lucru pe parcursul articolului. 

Părerea mea sau părerea noastră?

https://ocean.sagepub.com/blog/2019/7/24/the-five-pitfalls-of-document-labelling-and-how-to-avoid-them

Eram stupefiat! Mă aflam în cabinetul unui dermatolog, ca să-i cer ajutorul pentru cineva din familia mea. Medicul mi-a prescris simultan medicamente din aceeași clasă: trei antihistaminice și doi corticoizi. Mi-a fost jenă să-i spun că eu am învățat la farmacologie că niciodată nu se asociază medicamente din aceeași clasă. Efectul benefic nu crește, căci e ca și când ai mânca pâine cu covrigi. În schimb, riscul de reacții adverse crește mult. Dar cred că ar fi fost mai înțelept să ies din buimăceală și, respectuos, să o confrunt cu realitatea. Părerea dumneaei era diferită de părerea noastră, a medicilor. Și, foarte probabil, era greșită, deși dumneaei era convinsă că este corectă, că merge pe drumul bun.

Pe ce te bazezi?

În general, oamenii cred anumite lucruri despre lumea în care trăim. Aceste păreri ni s-au format în timp, deseori fiind greu să stabilim exact când și cum am ajuns la o anumită convingere. Zona medicală nu face excepție de la această regulă. Dacă întrebi oamenii care este explicația pentru faptul că răcim, ei îți vor da diferite răspunsuri. Unii vor considera că este vorba de un proces fizic, de o expunere a corpului la frig sau curent, la care acesta nu a făcut față și a cedat. Alții îți vor spune că este vorba de un virus, care i-a atacat și s-a dovedit mai puternic decât sistemul său imunitar. Alții îți vor spune că e o problemă energetică, un deficit pe un anumit „meridian” al corpului.

Nu vreau să stabilim acum în ce măsură afirmațiile din exemplul de mai sus sunt corecte. Ideea este că păreri există pe orice subiect și că ele sunt diferite, uneori așa de diferite încât nu pot fi simultan adevărate. Dacă o ființă superioară, capabilă să facă clar distincția între adevăr și eroare, ar judeca aceste păreri, ar găsi lucruri greșite, amestecate cu lucruri corecte, într-o proporție mai mică sau mai mare. Din nefericire, nu avem o astfel de ființă la dispoziție, din punct de vedere fizic, pământesc. Se impune totuși o întrebare, pe care deseori uităm să ne-o punem sau să o punem altora: „Pe ce se bazează această părere?”. Întrebarea este importantă, deoarece răspunsul ne poate ajuta să evaluăm corectitudinea afirmației în cauză.

În majoritatea cazurilor, va exista un răspuns, un motiv pentru opinia respectivă, deși vor fi și unii care se vor eschiva. Poate că unii (puțini, estimez eu) vor avea curajul să spună: „Nu am un răspuns, nu m-am gândit niciodată la motivele pentru care cred aceasta.” Alții vor aduce argumentul experienței personale, de exemplu: „De câte ori stau în curent, pățesc ceva.” Vor fi persoane care vor spune: „Așa am învățat la școală.” Alții vor aduce ca explicație ceea ce au auzit la alții, fie că este vorba de persoane cu autoritate în domeniul medical sau nu. Vor exista destui care au citit într-o carte sau, mai des, pe internet. Mulți vor fi văzut un documentar gratuit, din care și-au scos opinia personală. 

Două surse de informații

În ciuda multitudinii de răspunsuri pe care le vom primi la întrebarea noastră, trebuie să recunoaștem că, de fapt, există doar două surse de informații în lumea în care trăim: știința și revelația. Știința este rezultatul investigării lumii în care trăim. Definiția din dicționar a acestui termen este: „ansamblu sistematic de cunoștințe despre natură, societate și gândire.”¹ Altfel spus, omenirea studiază cu diverse instrumente lumea în care trăim și trage anumite concluzii. A doua sursă de informație este inspirația. Unele lucruri nu pot fi investigate științific și, pentru a fi cunoscute, trebuie ca Dumnezeu să ni le reveleze. 

Unii nu recunosc inspirația ca sursă de informație. Este o paradigmă actuală de a exclude din orizontul cunoașterii umane tot ce este de origine supranaturală. Dar, pentru discuția pe care o propun în acest articol, lucrul acesta nu este important. Ideea principală este că, atunci când suntem  întrebați pe ce ne bazăm o anumită părere, răspunsul nostru ar trebui să se încadreze într-una din cele două opțiuni.

Știința include și observațiile personale.  Trebuie să ținem însă seama de un lucru. Cuvântul cheie din definiția științei citată mai sus este sistematic. Știința poate fi mai bună sau mai proastă, în funcție de cât de sistematic a știut să fie autorul investigației, Deci, observațiile tale personale pot fi valide, dacă ai fost sistematic și riguros în investigarea problemei în cauză.

Mormanul de informații

Haideți să ne concentrează pe prima sursă de informații, adică pe știință. La întrebări legate de boli și sănătate, cel mai adesea părerea noastră va fi bazată pe cercetările medicale.² Problema este că cei mai mulți oameni (și aici includ, din nefericire, și profesioniști din domeniul sănătății) au o imagine deformată despre ceea ce este, în realitate, știința medicală. Mulți își imaginează știința în genul manualelor școlare, în care sunt afirmații clare, pe care pur și simplu trebuie să le asimilezi și să le aplici. Din nefericire, lucrurile sunt mult mai complicate.

Știința medicală este formată, la bază, din diverse cercetări, făcute de oameni de știință, ale căror rezultate sunt publicate în reviste medicale specializate. Ele sunt de o mare varietate ca tip de cercetare. Astfel putem avea experimente de laborator (pe animale, pe culturi de celule),  observații făcute pe pacienți, studii ale corpului omenesc cu mijloace tehnice avansate, studii epidemiologice, în care vedem ce particularități au anumite populații umane, studii intervenționale, în care se aplică un tratament și se observă rezultatele. Aceste cercetări poartă numele de informație medicală primară sau brută.⁴

Nu ar fi nicio exagerare să spunem că sursele primare formează efectiv un morman de informații. Ele sunt acum disponibile online, pe site-uri dedicate, cum este cel al Institutelor Naționale de Sănătate din SUA, pubmed.⁵ În primul rând, este o adevărată avalanșă de articole ce apar în fiecare an. Niciun om nu are capacitatea de a le citi măcar titlurile, deoarece vorbim de sute de mii pe an.⁴ Dacă cineva și-ar lua doar un minut pentru fiecare item, ar trebui să citească continuu, fără să doarmă, și tot nu ar reuși să parcurgă tot. Pe lângă volumul mare, mai apare și problema calității acestor date. Unele articole conțin erori metodologice, care duc la invalidarea concluziilor.⁴

De toate pentru toți

În acest morman de informații, poți găsi literalmente orice. Dacă faci o căutare pe un anumit subiect, vei primi foarte multe rezultate. Efectiv vei sta în fața unei grămezi, foarte heterogene. În ea sunt date mai „subțirele”, cum ar fi vreun studiu de laborator pe cinci șoricei, și date mai „tari”, ca de exemplu vreun studiu intervențional pe un număr important de subiecți umani. Acolo se găsesc articole scrise corect, revizuite de recenzori externi, dar și articole cu vicii, publicate în vreo revistă „prădătoare”. Da, există reviste care trăiesc din prădarea autorilor. Bani să ai, și ele îți vor publica orice. Caută-le în lista lui Beall!⁶

Evident că deseori informațiile din surse primare vor fi contradictorii. Studii diferite se vor bate cap în cap.Vei găsi date proalcool și antialcool, provaccin și antivaccin, profumat și antifumat, ce încurajează mâncatul între mese și ce descurajează gustările. Aici este o mare slăbiciune a documentării din surse primare: în ele găsești argumente pentru orice poziție, mai bună sau mai rea, corectă sau falsă. Ca exemplu, în caseta alăturată am plăsmuit o știre falsă, bazată pe rezultatele reale a două cercetări primare, incorect interpretate, care duc la o concluzie aberantă.

Consumul de morcovi crește riscul de cancer (ȘTIRE FALSĂ!) Un studiu recent, intitulat CARET, efectuat pe 18 314 de persoane, a arătat că administrarea zilnică a 30 mg de betacaroten, în combinație cu 25000 UI de vitamina A, a crescut riscul de cancer pulmonar cu 28%, iar mortalitatea cu 17%. Studiul a trebuit să fie oprit prematur, considerându-se că nu este etic să se pună mai departe în pericol sănătatea participanților. 9 Din nefericire, rezultatul a fost confirmat de o altă cercetare, ATCB, făcută pe 29,133 de bărbați fumători, cu vârste între 50 și 69 de ani, care a arătat că administrarea a 20 mg de betacaroten zilnic a crescut riscul de cancer de plămân, prostată și stomac, alte tipuri de cancer nefiind influențate.10 Întrucât betacarotenul se găsește în cantități mari în morcovi, dar și în alte legume, considerăm că este înțelept să se excludă din dietă astfel de alimente, iar statele să dea legi de interzicere a comercializării lor, pentru reducerea riscului de cancer în rândul populației.

La rând sau pe alese?

Cu grămada de cercetări primare în față, ai două variante. Dacă ești onest, vei lua la rând articol cu articol, vei încerca să evaluezi cât de corect este și vei ține cont de informațiile descoperite, indiferent dacă îți convin sau nu, dacă îți plac sau nu, dacă te avantajează sau nu. După ce vei strânge destule date, te vei opri și vei trage niște concluzii. Oricum, probabil vei fi nevoit să te oprești înainte de a putea analiza toată grămada de rezultate, deoarece e prea mare. Te vei mulțumi cu un colț al grămezii și vei presupune că restul datelor sunt similare cu ce ai adunat până atunci.

A doua variantă este să te uiți în fugă pe titluri, eventual pe rezumate, și să selectezi acele articole care îți convin, care îți plac, care confirmă părerile tale, indiferent cât de corect a fost făcută cercetarea. Când ai strâns destule argumente în favoarea ideilor tale, te oprești, chiar dacă nu ai finalizat grămada. Dacă dai peste articole care contrazic teza pe care vrei să o susții înaintea oamenilor, le neglijezi. Nici măcar nu îți notezi că ele există. Evident, acest mod de a cerceta este lipsit de obiectivitate, iar prezentarea concluziilor în fața oamenilor este lipsită de onestitate.

Ultima metodă a primit un nume sugestiv: cherry-picking. Tradus în românește, ar fi „cules de cireșe”. Alte denumiri folosite pentru ea sunt: ignorarea datelor care nu convin, suprimarea dovezilor, aberația dovezilor incomplete, argumentarea prin observații selective, argumentarea prin jumătăți de adevăr, aberația excluderii, ignorarea contraargumentelor, evaluarea părtinitoare.^7,8 Termenul face apel la ceea ce se întâmplă în mod obișnuit atunci când cineva culege cireșe. Fie că este atent sau o face mecanic, persoana în cauză va avea tendința să selecteze fructele cele mai coapte, cele mai arătoase. Cei care analizează găletușa cu cireșe la sfârșit vor crede că așa sunt toate fructele din pom, că ceea ce au în față este reprezentativ pentru ceea ce este în copac și vor fi astfel duși în eroare. 

Menționez că în știrea falsă din casetă am folosit, în mod intenționat, cherry-picking-ul. Datele sunt adevărate, dar le-am prezentat trunchiat și am neglijat intenționat alte studii pe aceeași temă. În plus, interpretarea finală, care îmi aparține, este logică, dar conține anumite vicii de interpretare a datelor. Sper că astfel te-am convins de un lucru: un șarlatan inteligent te poate păcăli, aducând argumente științifice, selectate din surse primare.

Mai aproape de adevăr

Dacă vrei să nu fii dus în eroare, sunt necesare anumite filtre. Mai întâi, întreabă-te cât de corect este făcută cercetarea. Vezi, apoi, ce spun alte studii făcute pe aceeași temă. Mai sunt și alte lucruri de care trebuie să ții cont. Oricum, această filtrare presupune o mare investiție de timp, pe care, cei mai mulți dintre noi nu ne-o permitem, dacă vrem să ne mai rămână resurse pentru activitatea noastră de bază și pentru viață, în general. În plus, ca să o faci bine, trebuie să ai anumite cunoștințe legate de cercetarea medicală, pe care nici măcar marea masă a profesioniștilor medicali nu le stăpânește bine. Așa ajungem la informația secundară sau filtrată.^4,11

Aceasta reprezintă o prelucrare a informațiilor primare, făcută de persoane competente, specializate în cercetarea medicală, ce dețin acele cunoștințe de care vorbeam mai sus. Mai mult, ele au experiență în aplicarea lor și dețin instrumente adecvate. Prin urmare, ceea ce vor produce acești oameni de știință va fi mai aproape de adevăr și mai util în practică, întrucât ei sintetizează, generalizează și integrează informația. Cercetările făcute cu o metodologie incorectă sunt eliminate, iar rezultatul final ține cont de tot ce s-a cercetat în domeniul respectiv. Aproape întotdeauna informațiile din surse secundare sunt rezultatul unei munci de echipă, ceea ce scade riscul de eroare.^4,11

În sursele de informație prelucrată se includ sintezele, metaanalizele, sinopsisurile, rezumatele. Pe baza lor s-au elaborat ghiduri de practică și sisteme computerizate complexe, care asistă medicii în stabilirea celui mai bun tratament pentru un caz anume.⁴ Tot pe această bază se alcătuiește informația terțiară, adică manuale și tratate, în care, în sfârșit, informația are aspectul cu care ne-am obișnuit în manualele școlare.¹¹ Folosind o sursă secundară, am demascat în caseta alăturată știrea falsă de mai sus.

Demascarea înșelăciunii „Consumul de morcovi crește riscul de cancer” Știrea falsă de mai sus omitea intenționat cercetări primare, care au studiat direct efectul morcovilor asupra riscului de cancer. Aceste cercetări au dat rezultate variate, unele arătând că morcovii au capacitatea de a proteja de cancer pulmonar, iar altele că nu. Din fericire, avem la dispoziție o metaanaliză foarte recentă (2019) pe acest subiect. Autorii au prelucrat informația primară, în final, reținând studiile corecte metodologic, ajungând să cumuleze 202 969 persoane sănătoase și 5517 bolnavi de cancer pulmonar. După analiza datelor, a rezultat că un consum ridicat de morcovi poate scădea riscul de cancer pulmonar cu până la 42%, comparativ cu un consum redus de morcovi. Rezultatul a fost valabil pentru toate tipurile de cancer, atât pentru fumători, cât și pentru nefumători sau foști fumători.14 Deci lucrurile stau exact invers. Morcovii ne pot proteja de cancer, așa cum era de așteptat. O altă problemă a știrii false a fost o generalizare nepermisă a concluziilor. De vreme ce studiile menționate fuseseră făcute cu suplimente de betacaroten, concluziile nu se pot generaliza la morcovi, chiar dacă aceștia conțin betacaroten. Morcovii conțin și alte fitochimicale, în afara betacarotenului.14 În plus, conținutul de betacaroten într-o porție de morcov gătit (1/2 cană) este de doar 6 mg, mult mai mic decât în suplimentele folosite în studiile menționate.15 Concluzia corectă ar fi fost că trebuie să fim atenți la suplimente.

Părerea noastră

Dați-mi voie să denumesc informația medicală secundară și terțiară părerea noastră. Da, lucrurile pot fi privite astfel: noi, profesioniștii medicali, ne-am unit forțele și am prelucrat informația medicală, pentru a putea ajunge la niște concluzii clare, simple, aplicabile și cât mai aproape de adevăr. În acest scop, am delegat oameni pregătiți, de încredere, care au investesc timp și energie în lucrul cu informații medicale. 

Nu vreau să spun că informațiile secundare și terțiare sunt perfecte și 100% adevărate. Dacă ar fi așa, nu am avea nevoie să le revizuim periodic. Da, și la acest nivel pot fi erori. Și aici poți găsi informații care se contrazic. Este însă clar că probabilitatea ca ele să fie corecte este mult mai mare decât probabilitatea ca opinia unui medic anume să fie corectă, indiferent de titlurile, experiența și renumele lui. 

„Bazează-te pe surse oficiale!” ar fi un alt mod în care putem formula ideea de mai sus. Aceste surse nu sunt perfecte, dar sunt tot ce poate da mai bun umanitatea. Știu că această abordare nu e populară, din păcate. La modă este să contești autoritatea, să știi tu mai bine, să crezi că experții sunt uniți într-o imaginară conspirație. Moda aceasta, alimentată de mândria firească din omul păcătos, este păguboasă, pagubele concretizându-se în vieți omenești scurtate sau împovărate de suferință.

Părerea mea sau părerea noastră?

Uneori vor fi diferențe între opinia mea și opinia noastră. Adică este posibil ca eu, ca om, studiind ce îmi este la îndemână, observând cu atenție ce se întâmplă în jurul meu, ascultând diverse opinii, să ajung la o concluzie, care diferă de ceea ce scrie în manual, în tratat, în ghidurile de practică. Ce este de făcut în această situație?

Cel mai înțelept răspuns mi se pare ca, în umilință, să recunosc limitele mele și să abdic de la părerea mea în favoarea părerii noastre. Sunt șanse mult mai mari ca, procedând așa, să fiu mai aproape de adevăr, să fac o recomandare care să-i fie de folos pacientului. A doua variantă, pe care aș aplica-o în situații rare, când am anumite convingeri bazate pe surse sigure (de obicei pe ceea ce Dumnezeu ne-a lăsat în Scriptură) este să comunic pacientului și varianta oficială, și părerea mea, precum și motivele pentru care am o altă părere, lăsându-l să aleagă ce este mai bine pentru sănătatea lui. Găsiți două exemple în caseta alăturată.

Cea mai puțin înțeleaptă cale este să fac propagandă ideii mele, vorbind cu predilecție despre ea. Pot ascunde oamenilor că ideea mea este diferită de pozițiile oficiale sau pot denigra experții, aducând tot felul de argumente, de preferință selectate din surse primare. E clar că o astfel de procedură mă va scoate în evidență, poate chiar mă va face celebru. Dar mă va expune și la riscul de a deveni un ucigaș indirect, de vreme ce unii vor urma sfaturile mele „originale” și, în cazul în care sunt eronate, vor plăti cu ani de viață.

Cum procedez când am o părere diferită de cea oficială, bazată pe o sursă inspirată? Exemplul 1: Poziția actuală oficială a organizațiilor care se ocupă de nutriție este că dieta bazată pe plante (vegetariană), corect planificată, reprezintă o variantă bună de alimentație, care oferă organismului toate principiile alimentare necesare și este de folos în prevenirea unor boli.12 Oricum, convingerea mea este că dieta vegetariană este cea mai bună variantă2. Aici „părerea mea” nu se potrivește cu „părerea noastră”. Prin urmare, recomand pacienților dieta standard, elaborată de forurile competente. Le spun și părerea mea, ca o paranteză, precizând că au libertatea să o adopte sau nu. Nu fac nicio presiune în direcția aceasta, nu insist și nu mă supăr pe pacient dacă a considerat potrivit să continue să mănânce carne. Exemplul 2: Poziția actuală oficială este că sortimentele de carne roșie (de genul vită, oaie, porc etc.) sunt mai puțin sănătoase decât carnea albă, fără să existe o interdicție specială pentru carnea de porc, din lipsă de date13. Părerea mea este că oamenii nu ar trebui să mănânce porc. Mă bazez pe Sfânta Scriptură, în care am deplină încredere.3 Prin urmare, le explic oamenilor acest lucru, fără să ascund că am prea puține argumente științifice. Ca și în exemplu precedent, le las libertate totală să aleagă. În fond, este viața lor, iar responsabilitatea pentru ce aleg să mănânce a fost pusă de Creator pe umerii lor, nu pe ai mei.

Articol apărut în revista „Viață + Sănătate” - decembrie 2020

Referințe și note:

1. dex.ro, accesat nov. 2020;
2. Există desigur și excepții de la aceasta. Astfel, opțiunea mea pentru vegetarianism se bazează atât pe date științifice, cât și pe încrederea mea în Biblie, aceasta afirmând că primii oameni creați erau vegetarieni.( Biblia, cartea Geneza, cap. 1, versetul 29).  Tot bazat pe Scriptură, eu cred că ascultarea de părinți lungește viața, deși nu am un studiu științific care să valideze această afirmație inspirată (Biblia, cartea Exodul, cap. 20, versetul 12);
3. Biblia, cartea Levitic, cap. 11.
4. Băicuș C. Metodologia cercetării. Informația medicală, http://www.baicus.ro/pdf/Informatia%20medicala.pdf, accesat 10.2020;
5. pubmed.ncbi.nlm.nih.gov;
6. https://beallslist.net/, accesat 10.2020;
7. https://www.logicallyfallacious.com/tools/lp/Bo/LogicalFallacies/65/Cherry-Picking, accesat 06.2019;
8. http://www.skepticalraptor.com/skepticalraptorblog.php/logical-fallacies/confirmation-bias-logical-fallacies/, accesat 06.2019;
9. Omenn, Gilbert S., et al. "Risk factors for lung cancer and for intervention effects in CARET, the Beta-Carotene and Retinol Efficacy Trial." JNCI: Journal of the National Cancer Institute 88.21 (1996): 1550-1559. 
10. Albanes, Demetrius, et al. "Effects of alpha-tocopherol and beta-carotene supplements on cancer incidence in the Alpha-Tocopherol Beta-Carotene Cancer Prevention Study." The American journal of clinical nutrition 62.6 (1995): 1427S-1430S. 
11. PubMed - Searching Medical Literature: Types of Medical Literature, https://research.library.gsu.edu/c.php?g=115556&p=752623, accesat 10.2020.
12. Craig WJ, Mangels AR; American Dietetic Association. Position of the American Dietetic Association: vegetarian diets. J Am Diet Assoc. 2009 Jul;109(7):1266-82. doi: 10.1016/j.jada.2009.05.027. PMID: 19562864. 
13. WHO. 5 keys to a healthy diet. https://www.who.int/nutrition/topics/5keys_healthydiet/en/, accesat 10.2020.
14. Xu H, Jiang H, Yang W, Song F, Yan S, Wang C, Fu W, Li H, Lyu C, Gan Y, Lu Z. Is carrot consumption associated with a decreased risk of lung cancer? A meta-analysis of observational studies. Br J Nutr. 2019 Sep 14;122(5):488-498. doi: 10.1017/S0007114519001107. PMID: 31552816. 
15. USDA National Nutrient Database. (https://ods.od.nih.gov/pubs/usdandb/VitA-betaCarotene-Content.pdf, accesat 10.2020).