miercuri, 3 noiembrie 2021

Părerea mea sau părerea noastră?

https://ocean.sagepub.com/blog/2019/7/24/the-five-pitfalls-of-document-labelling-and-how-to-avoid-them
https://ocean.sagepub.com/blog/2019/7/24/the-five-pitfalls-of-document-labelling-and-how-to-avoid-them

Eram stupefiat! Mă aflam în cabinetul unui dermatolog, ca să-i cer ajutorul pentru cineva din familia mea. Medicul mi-a prescris simultan medicamente din aceeași clasă: trei antihistaminice și doi corticoizi. Mi-a fost jenă să-i spun că eu am învățat la farmacologie că niciodată nu se asociază medicamente din aceeași clasă. Efectul benefic nu crește, căci e ca și când ai mânca pâine cu covrigi. În schimb, riscul de reacții adverse crește mult. Dar cred că ar fi fost mai înțelept să ies din buimăceală și, respectuos, să o confrunt cu realitatea. Părerea dumneaei era diferită de părerea noastră, a medicilor. Și, foarte probabil, era greșită, deși dumneaei era convinsă că este corectă, că merge pe drumul bun.


Pe ce te bazezi?


În general, oamenii cred anumite lucruri despre lumea în care trăim. Aceste păreri ni s-au format în timp, deseori fiind greu să stabilim exact când și cum am ajuns la o anumită convingere. Zona medicală nu face excepție de la această regulă. Dacă întrebi oamenii care este explicația pentru faptul că răcim, ei îți vor da diferite răspunsuri. Unii vor considera că este vorba de un proces fizic, de o expunere a corpului la frig sau curent, la care acesta nu a făcut față și a cedat. Alții îți vor spune că este vorba de un virus, care i-a atacat și s-a dovedit mai puternic decât sistemul său imunitar. Alții îți vor spune că e o problemă energetică, un deficit pe un anumit „meridian” al corpului.

Nu vreau să stabilim acum în ce măsură afirmațiile din exemplul de mai sus sunt corecte. Ideea este că păreri există pe orice subiect și că ele sunt diferite, uneori așa de diferite încât nu pot fi simultan adevărate. Dacă o ființă superioară, capabilă să facă clar distincția între adevăr și eroare, ar judeca aceste păreri, ar găsi lucruri greșite, amestecate cu lucruri corecte, într-o proporție mai mică sau mai mare. Din nefericire, nu avem o astfel de ființă la dispoziție, din punct de vedere fizic, pământesc. Se impune totuși o întrebare, pe care deseori uităm să ne-o punem sau să o punem altora: „Pe ce se bazează această părere?”. Întrebarea este importantă, deoarece răspunsul ne poate ajuta să evaluăm corectitudinea afirmației în cauză.

În majoritatea cazurilor, va exista un răspuns, un motiv pentru opinia respectivă, deși vor fi și unii care se vor eschiva. Poate că unii (puțini, estimez eu) vor avea curajul să spună: „Nu am un răspuns, nu m-am gândit niciodată la motivele pentru care cred aceasta.” Alții vor aduce argumentul experienței personale, de exemplu: „De câte ori stau în curent, pățesc ceva.” Vor fi persoane care vor spune: „Așa am învățat la școală.” Alții vor aduce ca explicație ceea ce au auzit la alții, fie că este vorba de persoane cu autoritate în domeniul medical sau nu. Vor exista destui care au citit într-o carte sau, mai des, pe internet. Mulți vor fi văzut un documentar gratuit, din care și-au scos opinia personală. 


Două surse de informații


În ciuda multitudinii de răspunsuri pe care le vom primi la întrebarea noastră, trebuie să recunoaștem că, de fapt, există doar două surse de informații în lumea în care trăim: știința și revelația. Știința este rezultatul investigării lumii în care trăim. Definiția din dicționar a acestui termen este: „ansamblu sistematic de cunoștințe despre natură, societate și gândire.”1 Altfel spus, omenirea studiază cu diverse instrumente lumea în care trăim și trage anumite concluzii. A doua sursă de informație este inspirația. Unele lucruri nu pot fi investigate științific și, pentru a fi cunoscute, trebuie ca Dumnezeu să ni le reveleze. 

Unii nu recunosc inspirația ca sursă de informație. Este o paradigmă actuală de a exclude din orizontul cunoașterii umane tot ce este de origine supranaturală. Dar, pentru discuția pe care o propun în acest articol, lucrul acesta nu este important. Ideea principală este că, atunci când suntem  întrebați pe ce ne bazăm o anumită părere, răspunsul nostru ar trebui să se încadreze într-una din cele două opțiuni.

Știința include și observațiile personale.  Trebuie să ținem însă seama de un lucru. Cuvântul cheie din definiția științei citată mai sus este sistematic. Știința poate fi mai bună sau mai proastă, în funcție de cât de sistematic a știut să fie autorul investigației, Deci, observațiile tale personale pot fi valide, dacă ai fost sistematic și riguros în investigarea problemei în cauză.


Mormanul de informații


Haideți să ne concentrează pe prima sursă de informații, adică pe știință. La întrebări legate de boli și sănătate, cel mai adesea părerea noastră va fi bazată pe cercetările medicale.2 Problema este că cei mai mulți oameni (și aici includ, din nefericire, și profesioniști din domeniul sănătății) au o imagine deformată despre ceea ce este, în realitate, știința medicală. Mulți își imaginează știința în genul manualelor școlare, în care sunt afirmații clare, pe care pur și simplu trebuie să le asimilezi și să le aplici. Din nefericire, lucrurile sunt mult mai complicate.

Știința medicală este formată, la bază, din diverse cercetări, făcute de oameni de știință, ale căror rezultate sunt publicate în reviste medicale specializate. Ele sunt de o mare varietate ca tip de cercetare. Astfel putem avea experimente de laborator (pe animale, pe culturi de celule),  observații făcute pe pacienți, studii ale corpului omenesc cu mijloace tehnice avansate, studii epidemiologice, în care vedem ce particularități au anumite populații umane, studii intervenționale, în care se aplică un tratament și se observă rezultatele. Aceste cercetări poartă numele de informație medicală primară sau brută.4

Nu ar fi nicio exagerare să spunem că sursele primare formează efectiv un morman de informații. Ele sunt acum disponibile online, pe site-uri dedicate, cum este cel al Institutelor Naționale de Sănătate din SUA, pubmed.5 În primul rând, este o adevărată avalanșă de articole ce apar în fiecare an. Niciun om nu are capacitatea de a le citi măcar titlurile, deoarece vorbim de sute de mii pe an.4 Dacă cineva și-ar lua doar un minut pentru fiecare item, ar trebui să citească continuu, fără să doarmă, și tot nu ar reuși să parcurgă tot. Pe lângă volumul mare, mai apare și problema calității acestor date. Unele articole conțin erori metodologice, care duc la invalidarea concluziilor.4


De toate pentru toți


În acest morman de informații, poți găsi literalmente orice. Dacă faci o căutare pe un anumit subiect, vei primi foarte multe rezultate. Efectiv vei sta în fața unei grămezi, foarte heterogene. În ea sunt date mai „subțirele”, cum ar fi vreun studiu de laborator pe cinci șoricei, și date mai „tari”, ca de exemplu vreun studiu intervențional pe un număr important de subiecți umani. Acolo se găsesc articole scrise corect, revizuite de recenzori externi, dar și articole cu vicii, publicate în vreo revistă „prădătoare”. Da, există reviste care trăiesc din prădarea autorilor. Bani să ai, și ele îți vor publica orice. Caută-le în lista lui Beall!6

Evident că deseori informațiile din surse primare vor fi contradictorii. Studii diferite se vor bate cap în cap.Vei găsi date proalcool și antialcool, provaccin și antivaccin, profumat și antifumat, ce încurajează mâncatul între mese și ce descurajează gustările. Aici este o mare slăbiciune a documentării din surse primare: în ele găsești argumente pentru orice poziție, mai bună sau mai rea, corectă sau falsă. Ca exemplu, în caseta alăturată am plăsmuit o știre falsă, bazată pe rezultatele reale a două cercetări primare, incorect interpretate, care duc la o concluzie aberantă.


Consumul de morcovi crește riscul de cancer (ȘTIRE FALSĂ!)


Un studiu recent, intitulat CARET, efectuat pe 18 314 de persoane, a arătat că administrarea zilnică a 30 mg de betacaroten, în combinație cu 25000 UI de vitamina A, a crescut riscul de cancer pulmonar cu 28%, iar mortalitatea cu 17%. Studiul a trebuit să fie oprit prematur, considerându-se că nu este etic să se pună mai departe în pericol sănătatea participanților. 9 Din nefericire, rezultatul a fost confirmat de o altă cercetare, ATCB, făcută pe 29,133 de bărbați fumători, cu vârste între 50 și 69 de ani, care a arătat că administrarea a 20 mg de betacaroten zilnic a crescut riscul de cancer de plămân, prostată și stomac, alte tipuri de cancer nefiind influențate.10

Întrucât betacarotenul se găsește în cantități mari în morcovi, dar și în alte legume, considerăm că este înțelept să se excludă din dietă astfel de alimente, iar statele să dea legi de interzicere a comercializării lor, pentru reducerea riscului de cancer în rândul populației.



La rând sau pe alese?


Cu grămada de cercetări primare în față, ai două variante. Dacă ești onest, vei lua la rând articol cu articol, vei încerca să evaluezi cât de corect este și vei ține cont de informațiile descoperite, indiferent dacă îți convin sau nu, dacă îți plac sau nu, dacă te avantajează sau nu. După ce vei strânge destule date, te vei opri și vei trage niște concluzii. Oricum, probabil vei fi nevoit să te oprești înainte de a putea analiza toată grămada de rezultate, deoarece e prea mare. Te vei mulțumi cu un colț al grămezii și vei presupune că restul datelor sunt similare cu ce ai adunat până atunci.

A doua variantă este să te uiți în fugă pe titluri, eventual pe rezumate, și să selectezi acele articole care îți convin, care îți plac, care confirmă părerile tale, indiferent cât de corect a fost făcută cercetarea. Când ai strâns destule argumente în favoarea ideilor tale, te oprești, chiar dacă nu ai finalizat grămada. Dacă dai peste articole care contrazic teza pe care vrei să o susții înaintea oamenilor, le neglijezi. Nici măcar nu îți notezi că ele există. Evident, acest mod de a cerceta este lipsit de obiectivitate, iar prezentarea concluziilor în fața oamenilor este lipsită de onestitate.

Ultima metodă a primit un nume sugestiv: cherry-picking. Tradus în românește, ar fi „cules de cireșe”. Alte denumiri folosite pentru ea sunt: ignorarea datelor care nu convin, suprimarea dovezilor, aberația dovezilor incomplete, argumentarea prin observații selective, argumentarea prin jumătăți de adevăr, aberația excluderii, ignorarea contraargumentelor, evaluarea părtinitoare.7,8 Termenul face apel la ceea ce se întâmplă în mod obișnuit atunci când cineva culege cireșe. Fie că este atent sau o face mecanic, persoana în cauză va avea tendința să selecteze fructele cele mai coapte, cele mai arătoase. Cei care analizează găletușa cu cireșe la sfârșit vor crede că așa sunt toate fructele din pom, că ceea ce au în față este reprezentativ pentru ceea ce este în copac și vor fi astfel duși în eroare. 

Menționez că în știrea falsă din casetă am folosit, în mod intenționat, cherry-picking-ul. Datele sunt adevărate, dar le-am prezentat trunchiat și am neglijat intenționat alte studii pe aceeași temă. În plus, interpretarea finală, care îmi aparține, este logică, dar conține anumite vicii de interpretare a datelor. Sper că astfel te-am convins de un lucru: un șarlatan inteligent te poate păcăli, aducând argumente științifice, selectate din surse primare.


Mai aproape de adevăr


Dacă vrei să nu fii dus în eroare, sunt necesare anumite filtre. Mai întâi, întreabă-te cât de corect este făcută cercetarea. Vezi, apoi, ce spun alte studii făcute pe aceeași temă. Mai sunt și alte lucruri de care trebuie să ții cont. Oricum, această filtrare presupune o mare investiție de timp, pe care, cei mai mulți dintre noi nu ne-o permitem, dacă vrem să ne mai rămână resurse pentru activitatea noastră de bază și pentru viață, în general. În plus, ca să o faci bine, trebuie să ai anumite cunoștințe legate de cercetarea medicală, pe care nici măcar marea masă a profesioniștilor medicali nu le stăpânește bine. Așa ajungem la informația secundară sau filtrată.4,11

Aceasta reprezintă o prelucrare a informațiilor primare, făcută de persoane competente, specializate în cercetarea medicală, ce dețin acele cunoștințe de care vorbeam mai sus. Mai mult, ele au experiență în aplicarea lor și dețin instrumente adecvate. Prin urmare, ceea ce vor produce acești oameni de știință va fi mai aproape de adevăr și mai util în practică, întrucât ei sintetizează, generalizează și integrează informația. Cercetările făcute cu o metodologie incorectă sunt eliminate, iar rezultatul final ține cont de tot ce s-a cercetat în domeniul respectiv. Aproape întotdeauna informațiile din surse secundare sunt rezultatul unei munci de echipă, ceea ce scade riscul de eroare.4,11

În sursele de informație prelucrată se includ sintezele, metaanalizele, sinopsisurile, rezumatele. Pe baza lor s-au elaborat ghiduri de practică și sisteme computerizate complexe, care asistă medicii în stabilirea celui mai bun tratament pentru un caz anume.4 Tot pe această bază se alcătuiește informația terțiară, adică manuale și tratate, în care, în sfârșit, informația are aspectul cu care ne-am obișnuit în manualele școlare.11 Folosind o sursă secundară, am demascat în caseta alăturată știrea falsă de mai sus.



Demascarea înșelăciunii „Consumul de morcovi crește riscul de cancer”


Știrea falsă de mai sus omitea intenționat cercetări primare, care au studiat direct efectul morcovilor asupra riscului de cancer. Aceste cercetări au dat rezultate variate, unele arătând că morcovii au capacitatea de a proteja de cancer pulmonar, iar altele că nu. Din fericire, avem la dispoziție o metaanaliză foarte recentă (2019) pe acest subiect. Autorii au prelucrat informația primară, în final, reținând studiile corecte metodologic, ajungând să cumuleze 202 969 persoane sănătoase și 5517 bolnavi de cancer pulmonar. După analiza datelor, a rezultat că un consum ridicat de morcovi poate scădea riscul de cancer pulmonar cu până la 42%, comparativ cu un consum redus de morcovi. Rezultatul a fost valabil pentru toate tipurile de cancer, atât pentru fumători, cât și pentru nefumători sau foști fumători.14 Deci lucrurile stau exact invers. Morcovii ne pot proteja de cancer, așa cum era de așteptat.

O altă problemă a știrii false a fost o generalizare nepermisă a concluziilor. De vreme ce studiile menționate fuseseră făcute cu suplimente de betacaroten, concluziile nu se pot generaliza la morcovi, chiar dacă aceștia conțin betacaroten. Morcovii conțin și alte fitochimicale, în afara betacarotenului.14 În plus, conținutul de betacaroten într-o porție de morcov gătit (1/2 cană) este de doar 6 mg, mult mai mic decât în suplimentele folosite în studiile menționate.15 Concluzia corectă ar fi fost că trebuie să fim atenți la suplimente.


Părerea noastră


Dați-mi voie să denumesc informația medicală secundară și terțiară părerea noastră. Da, lucrurile pot fi privite astfel: noi, profesioniștii medicali, ne-am unit forțele și am prelucrat informația medicală, pentru a putea ajunge la niște concluzii clare, simple, aplicabile și cât mai aproape de adevăr. În acest scop, am delegat oameni pregătiți, de încredere, care au investesc timp și energie în lucrul cu informații medicale. 

Nu vreau să spun că informațiile secundare și terțiare sunt perfecte și 100% adevărate. Dacă ar fi așa, nu am avea nevoie să le revizuim periodic. Da, și la acest nivel pot fi erori. Și aici poți găsi informații care se contrazic. Este însă clar că probabilitatea ca ele să fie corecte este mult mai mare decât probabilitatea ca opinia unui medic anume să fie corectă, indiferent de titlurile, experiența și renumele lui. 

„Bazează-te pe surse oficiale!” ar fi un alt mod în care putem formula ideea de mai sus. Aceste surse nu sunt perfecte, dar sunt tot ce poate da mai bun umanitatea. Știu că această abordare nu e populară, din păcate. La modă este să contești autoritatea, să știi tu mai bine, să crezi că experții sunt uniți într-o imaginară conspirație. Moda aceasta, alimentată de mândria firească din omul păcătos, este păguboasă, pagubele concretizându-se în vieți omenești scurtate sau împovărate de suferință.


Părerea mea sau părerea noastră?


Uneori vor fi diferențe între opinia mea și opinia noastră. Adică este posibil ca eu, ca om, studiind ce îmi este la îndemână, observând cu atenție ce se întâmplă în jurul meu, ascultând diverse opinii, să ajung la o concluzie, care diferă de ceea ce scrie în manual, în tratat, în ghidurile de practică. Ce este de făcut în această situație?

Cel mai înțelept răspuns mi se pare ca, în umilință, să recunosc limitele mele și să abdic de la părerea mea în favoarea părerii noastre. Sunt șanse mult mai mari ca, procedând așa, să fiu mai aproape de adevăr, să fac o recomandare care să-i fie de folos pacientului. A doua variantă, pe care aș aplica-o în situații rare, când am anumite convingeri bazate pe surse sigure (de obicei pe ceea ce Dumnezeu ne-a lăsat în Scriptură) este să comunic pacientului și varianta oficială, și părerea mea, precum și motivele pentru care am o altă părere, lăsându-l să aleagă ce este mai bine pentru sănătatea lui. Găsiți două exemple în caseta alăturată.

Cea mai puțin înțeleaptă cale este să fac propagandă ideii mele, vorbind cu predilecție despre ea. Pot ascunde oamenilor că ideea mea este diferită de pozițiile oficiale sau pot denigra experții, aducând tot felul de argumente, de preferință selectate din surse primare. E clar că o astfel de procedură mă va scoate în evidență, poate chiar mă va face celebru. Dar mă va expune și la riscul de a deveni un ucigaș indirect, de vreme ce unii vor urma sfaturile mele „originale” și, în cazul în care sunt eronate, vor plăti cu ani de viață.


Cum procedez când am o părere diferită de cea oficială, bazată pe o sursă inspirată?


Exemplul 1:

Poziția actuală oficială a organizațiilor care se ocupă de nutriție este că dieta bazată pe plante (vegetariană), corect planificată, reprezintă o variantă bună de alimentație, care oferă organismului toate principiile alimentare necesare și este de folos în prevenirea unor boli.12 Oricum, convingerea mea este că dieta vegetariană este cea mai bună variantă2. Aici „părerea mea” nu se potrivește cu „părerea noastră”. Prin urmare, recomand pacienților dieta standard, elaborată de forurile competente. Le spun și părerea mea, ca o paranteză, precizând că au libertatea să o adopte sau nu. Nu fac nicio presiune în direcția aceasta, nu insist și nu mă supăr pe pacient dacă a considerat potrivit să continue să mănânce carne.


Exemplul 2:

Poziția actuală oficială este că sortimentele de carne roșie (de genul vită, oaie, porc etc.) sunt mai puțin sănătoase decât carnea albă, fără să existe o interdicție specială pentru carnea de porc, din lipsă de date13. Părerea mea este că oamenii nu ar trebui să mănânce porc. Mă bazez pe Sfânta Scriptură, în care am deplină încredere.3 Prin urmare, le explic oamenilor acest lucru, fără să ascund că am prea puține argumente științifice. Ca și în exemplu precedent, le las libertate totală să aleagă. În fond, este viața lor, iar responsabilitatea pentru ce aleg să mănânce a fost pusă de Creator pe umerii lor, nu pe ai mei.


Articol apărut în revista „Viață + Sănătate” - decembrie 2020


Referințe și note:

  1. dex.ro, accesat nov. 2020;
  2. Există desigur și excepții de la aceasta. Astfel, opțiunea mea pentru vegetarianism se bazează atât pe date științifice, cât și pe încrederea mea în Biblie, aceasta afirmând că primii oameni creați erau vegetarieni.( Biblia, cartea Geneza, cap. 1, versetul 29).  Tot bazat pe Scriptură, eu cred că ascultarea de părinți lungește viața, deși nu am un studiu științific care să valideze această afirmație inspirată (Biblia, cartea Exodul, cap. 20, versetul 12);
  3. Biblia, cartea Levitic, cap. 11.
  4. Băicuș C. Metodologia cercetării. Informația medicală, http://www.baicus.ro/pdf/Informatia%20medicala.pdf, accesat 10.2020;
  5. pubmed.ncbi.nlm.nih.gov;
  6. https://beallslist.net/, accesat 10.2020;
  7. https://www.logicallyfallacious.com/tools/lp/Bo/LogicalFallacies/65/Cherry-Picking, accesat 06.2019;
  8. http://www.skepticalraptor.com/skepticalraptorblog.php/logical-fallacies/confirmation-bias-logical-fallacies/, accesat 06.2019;
  9. Omenn, Gilbert S., et al. "Risk factors for lung cancer and for intervention effects in CARET, the Beta-Carotene and Retinol Efficacy Trial." JNCI: Journal of the National Cancer Institute 88.21 (1996): 1550-1559. 
  10. Albanes, Demetrius, et al. "Effects of alpha-tocopherol and beta-carotene supplements on cancer incidence in the Alpha-Tocopherol Beta-Carotene Cancer Prevention Study." The American journal of clinical nutrition 62.6 (1995): 1427S-1430S. 
  11. PubMed - Searching Medical Literature: Types of Medical Literature, https://research.library.gsu.edu/c.php?g=115556&p=752623, accesat 10.2020.
  12. Craig WJ, Mangels AR; American Dietetic Association. Position of the American Dietetic Association: vegetarian diets. J Am Diet Assoc. 2009 Jul;109(7):1266-82. doi: 10.1016/j.jada.2009.05.027. PMID: 19562864. 
  13. WHO. 5 keys to a healthy diet. https://www.who.int/nutrition/topics/5keys_healthydiet/en/, accesat 10.2020.
  14. Xu H, Jiang H, Yang W, Song F, Yan S, Wang C, Fu W, Li H, Lyu C, Gan Y, Lu Z. Is carrot consumption associated with a decreased risk of lung cancer? A meta-analysis of observational studies. Br J Nutr. 2019 Sep 14;122(5):488-498. doi: 10.1017/S0007114519001107. PMID: 31552816. 
  15. USDA National Nutrient Database. (https://ods.od.nih.gov/pubs/usdandb/VitA-betaCarotene-Content.pdf, accesat 10.2020).



Niciun comentariu: