marți, 13 decembrie 2022

Ai mușchi, ai sănătate

Postarea aceasta se vrea practică. Ce ar trebui să facem pentru a profita de „fabrica de sănătate”, despre care am vorbit în postarea precedentă? Răspunsul pare simplu: trebuie să faci mișcare, exerciții fizice.

Și înainte de a afla despre miokine eram convins că avem nevoie de activitate fizică și mă străduiam să fac măcar 30 de minute de mișcare pe zi. Dădeam acest sfat și pacienților, prietenilor, celor din familie. Ceea ce am realizat însă după descoperirea acestor informații este că nu făceam suficient. Ca să înțelegeți problema mea, să vorbim despre tipurile de exerciții fizice.

Sursa imaginii: flickr.com

Exercițiile fizice se clasifică în patru categorii:

- de mobilitate - exerciții ușoare, ce au ca scop încălzirea mușchilor și articulațiilor.

- de rezistență - exerciții ușoare, ce pot fi repetate timp îndelungat: mers pe jos, alergat, jocuri (fotbal, tenis), ciclism, skating etc. Tot aici intră și majoritatea activităților practice (munca cu scop: grădinărit, curățenie etc.).

- de forță - exerciții grele, la care poți face un număr limitat de repetări: flotări, genuflexiuni, abdomene, exerciții cu greutăți, exerciții excentrice (cu corzi elastice). Ele caracterizează culturismul (body building), deși sunt utilizate și în alte sporturi. Și activitățile practice pot include exerciții de forță din când în când.

- de echilibru - exerciții ce antrenează capacitatea de a sta în echilibru. Sunt caracteristice gimnasticii, baletului, patinajului (în special celui artistic), dar pot fi folosite și în alte sporturi.

 Cred că deja v-ați prins. Eu mă rezumam la exerciții de mobilitate și rezistență, așa cum foarte probabil faceți și voi. Am făcut culturism în facultate, împreună cu un prieten bun, dar ulterior am abandonat exercițiile de forță din două motive. Cel mai important a fost comoditatea, dar a contat foarte mult și faptul că medicina actuală nu le consideră importante (sau cel puțin așa am perceput eu mesajul ghidurilor și tratatelor medicale).

Marea schimbare pe care am făcut-o în urma aflării acestor informații este că am introdus în rutina mea zilnică exerciții de forță. Pentru că sunt foarte ocupat, nu am început să merg la sală. Am ales să fac trei sau patru reprize scurte, de câteva minute, la mine acasă. Prima serie o fac imediat după încălzirea de dimineață. La început, fiecare serie era formată aproximativ 12 flotări, urmate imediat de 30 de abdomene și vreo 25 de genuflexiuni. Fiind vorba de mușchi diferiți, nu era nevoie de pauze prea mari între exerciții. Totul îmi lua maxim cinci minute. În total, pe parcursul unei zile făceam deci cam 15 minute de exerciții de forță.

Rezultatele au fost uimitoare. După vreo zece zile mi-au dispărut complet durerile de spate. De vreo 4-5 ani am probleme cu coloana (dureri, scăderea mobilității). Pentru că fac regulat exerciții de mobilitate, nu am mai avut blocări ale spatelui în ultimul timp (complexul Williams m-a ajutat foarte mult). Oricum, noaptea nu puteam dormi în orice poziție, iar dimineața mă trezeam cu dureri surde de spate. După încălzire se mai linișteau lucrurile. Uneori mobilitatea era așa de limitată, încât nu-mi puteam încălța șosetele.

Acum sunt mai tânăr cu 20 de ani. Nu mai am nicio durere, pot dormi în orice poziție, mi-am recăpătat mobilitatea. Câteva minute de exerciții pe zi au făcut ceea ce nici medicamentele, nici fizioterapia nu ar fi putut face. În plus, mă simt plin de energie, de viață. Puterea fizică mi-a crescut vizibil. Acum îmi port cu ușurință băieții în brațe. Și corpul meu arată mai bine. Postura s-a corectat, musculatura începe să se evidențieze. 

Probabil că sunt și alte beneficii, pe care încă nu le sesizez. Oricum, sunt hotărât să continui. Timpul alocat exercițiilor a rămas cam același, dar am mai diversificat gama de exerciții. Mi-am montat o bară de tracțiuni la mansardă, mi-am cumpărat benzi elastice și o saltea pentru exerciții. 

Îți recomand cu căldură să începi și tu. Nu uita să faci mai întâi o încălzire, mai ales dimineața, înainte să începi activitățile zilei. Ai aici un video foarte bun care te poate ghida. Nu considera încălzirea pierdere de timp. În primul rând, nu îți ia mai mult de zece minute. (Poți să o mai scurtezi, dacă nu ai 10 minute). Nu știi la ce solicitări vei fi supus în timpul zilei. În plus, dacă o faci într-un ritm alert, sunt 10 minute de exercițiu aerobic, ceea ce contează mult pentru sănătate. 

Caută pe net tutoriale ca să faci corect exercițiile. Pe canalul acesta găsești multe informații utile.  Pentru fiecare grupă musculară sunt și exerciții mai ușoare și mai grele. De exemplu, pentru cei cu brațe prea slabe, flotările se pot face la perete pentru început. Ca principiu, exercițiile de forță se fac până obosesc mușchii. Nu este nicio problemă dacă poți face doar trei sau patru repetări. Dimpotrivă, atunci când ajungi să faci multe repetări la un exercițiu, trebuie să găsești variante mai grele. Mult succes!

duminică, 27 noiembrie 2022

Fabrica de sănătate

O, ce bine ar fi dacă sănătatea s-ar putea produce într-o fabrică, pentru ca apoi să fie disponibilă pentru a fi procurată din magazine specializate! Probabil că ar fi o afacere de succes. Cât de mult ai fi dispus să plătești pentru a avea sănătate?

Am o veste bună. Studii recente arată că o astfel de fabrică există și este mai aproape decât credeai. În ciuda proximității, va trebui să faci ceva eforturi pentru a obține sănătate din această sursă. Dacă nu ți-a venit în minte răspunsul la ghicitoarea mea, ți-l dau eu. Fabrica de sănătate sunt chiar mușchii tăi!

Miokinele - veritabile medicamente

Studii relativ recente arată că mușchii noștri produc niște substanțe, numite de oamenii de știință miokine. Prima miokină, IL-6, a fost descoperită în anul 2000. La ora actuală se cunosc peste 650 de miokine. Acestea sunt veritabile medicamente, capabile să repare, să regleze și să corecteze multe lucruri care merg prost în corpul nostru. Spre deosebire de medicamentele din farmacie, acestea sunt complet lipsite de reacții adverse. Un alt avantaj este că nu te costă nimic. A, ba da, este necesar să aloci ceva timp și să faci exerciții, ca să nu-ți dea fabrica faliment.

Cercetările sunt în plină desfășurare, dar rezultatele sunt încurajatoare. Până în prezent s-a reușit să se precizeze funcția doar pentru aproximativ 15% dintre cele peste 650 de miokine descoperite. Iată câteva dintre ele și efectele pe care le au asupra organismului nostru:

De la mușchi la mușchi

Cine împarte, parte își face. Unele miokine acționează chiar asupra musculaturii, favorizând hipertrofierea acesteia. Aceasta este foarte bine. Fabrica de sănătate are grijă de ea însăși.


(Legendă: IL=interleukină, LIF=factor inhibitor al leucemiei)

Pentru cel mai important organ

Multe dintre miokine au ca țintă creierul. 

În primul rând, ele stimulează neurogeneza, adică nașterea unor neuroni noi. Ehe, cine nu vrea mai mulți neuroni! Se știu puține despre funcțiile neuronilor tineri, dar este aproape cert că sunt implicați în memorie, învățare și în managementul emoțiilor. 

Un al doilea efect al miokinelor asupra sistemului nervos, încă în stadiul de ipoteză, este modularea echilibrului endocrin. Astfel, o serie întreagă de probleme hormonale (pubertate precoce, dismenoree etc.) ar putea fi cauzate, între altele, de un nivel prea mic al miokinelor. 

În fine, se pare că unele miokine influențează apetitul. Te-ai fi așteptat ca mușchii să ceară mai multă mâncare. Surpriza este că nu se întâmplă așa, ci dimpotrivă, creșterea nivelului de IL-6 produs în mușchi inhibă pofta de mâncare. Dacă te lupți cu un apetit nestăvilit, gândește-te că aceasta poate avea de-a face și cu mușchii tăi prea slabi.


Vreau grăsime, dar brună!

Este elementar că exercițiul fizic joacă un rol important în prevenirea și tratarea obezității. Miokinele sunt și ele implicate în acest proces, prin două efecte. În primul rând, ele stimulează lipoliza, adică scot grăsimea din țesutul adipos. Se pare că efectul este mai important pe grăsimea viscerală, care este cea mai periculoasă pentru sănătate. 

Dar cel mai fascinant și de dorit efect al exercițiului fizic este brunificarea, adică stimularea formării de țesut adipos brun (BAT). Subiectul este așa de interesant, încât merită o postare separată. Aici voi menționa doar că este bine să ai mult BAT, acesta fiind un veritabil furnal, care arde grăsimea. Dacă ai probleme cu kilogramele, este posibil să fii sabotat de faptul că ai prea puțin BAT. Oricum, dincolo de problema kilogramelor, BAT este un izvor de sănătate în sine.


Vrei oase tari?

Era de așteptat ca mușchii să întărească oasele, doar pe ele sunt agățați. Prevenirea osteoporozei, ce ne paște pe fiecare la o anumită vârstă, trebuie să includă și dezvoltarea musculaturii.



Cele mai bune antiinflamatoare

Medicamentele acelea pe care le iei când te dor oasele sau capul (paracetamol, diclofenac, ibuprofen etc.) se numesc științific antiinflamatoare nesteroidiene. Mulțumim lui Dumnezeu că le avem la dispoziție. Oricum, nu este bine să abuzăm de ele, deoarece au ceva reacții adverse. Ți-ai dori antiinflamatoare lipsite de efecte secundare? Sau, și mai bine, unele care să aibă doar efecte secundare benefice? Am o veste bună: mușchii tăi îți pot procura astfel de substanțe. Gratis și zilnic.



Alte efecte benefice

Nu vreau ca această postare să ajungă prea lungă. De aceea, voi menționa pe scurt alte efecte ale miokinelor: întinerirea pielii, reglarea metabolismului glucozei, prevenirea complicațiilor cardiovasculare, combaterea cancerului. Aveți mai jos o diagramă cu toate efectele. Țineți cont că cercetările sunt încă la început. Sigur se vor mai descoperi și alte efecte benefice.


Concluzie practică

Ce ai de făcut? Simplu. Dacă vrei sănătate, trebuie să-ți dezvolți mușchii. Cum? Există o singură cale: pune-i la lucru. Este puțin important dacă este vorba de muncă sau sport. Totuși, ar trebui să fii atent la un lucru. Până acum s-a tot subliniat importanța exercițiului fizic de rezistență (în special a celui aerobic), adică a acelor exerciții fizice care sunt suficient de ușoare încât să poată fi făcute mult timp (mers pe jos, muncă în grădină, tenis, fotbal, gimnastică aerobică, etc.). Ceea ce înțeleg eu însă din aceste cercetări este că, pe lângă acestea, ar fi nevoie și de exerciții de forță. Este vorba de cele care se fac în culturism (body building), adică de exerciții așa de grele, încât nu poți face prea multe repetări. Câteva exemple la îndemână sunt flotările, „abdomenele”, genuflexiunile, fandările. Câteva sugestii practice voi posta ulterior.

Bibliografie:

Sursa principală este aceasta:

Severinsen MCK, Pedersen BK. Muscle-Organ Crosstalk: The Emerging Roles of Myokines. Endocr Rev. 2020 Aug 1;41(4):594–609. doi: 10.1210/endrev/bnaa016. Erratum in: Endocr Rev. 2021 Jan 28;42(1):97-99. PMID: 32393961; PMCID: PMC7288608.

De aici am luat și imaginile. Mi-am permis să fac aceasta, întrucât articolul este publicat pe pubmed și poate fi accesat fără plată. Am presupus că nu am nevoie de o permisiune specială. Dacă am greșit, anunțați-mă.

Informațiile legate de activarea axului neurohormonal am găsit aici:

Wahab F, Shahab M, Behr R. Hypothesis: Irisin is a metabolic trigger for the activation of the neurohormonal axis governing puberty onset. Med Hypotheses. 2016 Oct;95:1-4. doi: 10.1016/j.mehy.2016.08.003. Epub 2016 Aug 12. PMID: 27692156.

Sunt și unele detalii luate din alte părți, dar nu mai știu de unde. Erau pur și simplu în capul meu. De asemenea, mi-am permis să trag unele concluzii personale. Sper că am fost suficient de explicit când am făcut acest lucru pe parcursul articolului. 

miercuri, 3 noiembrie 2021

Părerea mea sau părerea noastră?

https://ocean.sagepub.com/blog/2019/7/24/the-five-pitfalls-of-document-labelling-and-how-to-avoid-them
https://ocean.sagepub.com/blog/2019/7/24/the-five-pitfalls-of-document-labelling-and-how-to-avoid-them

Eram stupefiat! Mă aflam în cabinetul unui dermatolog, ca să-i cer ajutorul pentru cineva din familia mea. Medicul mi-a prescris simultan medicamente din aceeași clasă: trei antihistaminice și doi corticoizi. Mi-a fost jenă să-i spun că eu am învățat la farmacologie că niciodată nu se asociază medicamente din aceeași clasă. Efectul benefic nu crește, căci e ca și când ai mânca pâine cu covrigi. În schimb, riscul de reacții adverse crește mult. Dar cred că ar fi fost mai înțelept să ies din buimăceală și, respectuos, să o confrunt cu realitatea. Părerea dumneaei era diferită de părerea noastră, a medicilor. Și, foarte probabil, era greșită, deși dumneaei era convinsă că este corectă, că merge pe drumul bun.


Pe ce te bazezi?


În general, oamenii cred anumite lucruri despre lumea în care trăim. Aceste păreri ni s-au format în timp, deseori fiind greu să stabilim exact când și cum am ajuns la o anumită convingere. Zona medicală nu face excepție de la această regulă. Dacă întrebi oamenii care este explicația pentru faptul că răcim, ei îți vor da diferite răspunsuri. Unii vor considera că este vorba de un proces fizic, de o expunere a corpului la frig sau curent, la care acesta nu a făcut față și a cedat. Alții îți vor spune că este vorba de un virus, care i-a atacat și s-a dovedit mai puternic decât sistemul său imunitar. Alții îți vor spune că e o problemă energetică, un deficit pe un anumit „meridian” al corpului.

Nu vreau să stabilim acum în ce măsură afirmațiile din exemplul de mai sus sunt corecte. Ideea este că păreri există pe orice subiect și că ele sunt diferite, uneori așa de diferite încât nu pot fi simultan adevărate. Dacă o ființă superioară, capabilă să facă clar distincția între adevăr și eroare, ar judeca aceste păreri, ar găsi lucruri greșite, amestecate cu lucruri corecte, într-o proporție mai mică sau mai mare. Din nefericire, nu avem o astfel de ființă la dispoziție, din punct de vedere fizic, pământesc. Se impune totuși o întrebare, pe care deseori uităm să ne-o punem sau să o punem altora: „Pe ce se bazează această părere?”. Întrebarea este importantă, deoarece răspunsul ne poate ajuta să evaluăm corectitudinea afirmației în cauză.

În majoritatea cazurilor, va exista un răspuns, un motiv pentru opinia respectivă, deși vor fi și unii care se vor eschiva. Poate că unii (puțini, estimez eu) vor avea curajul să spună: „Nu am un răspuns, nu m-am gândit niciodată la motivele pentru care cred aceasta.” Alții vor aduce argumentul experienței personale, de exemplu: „De câte ori stau în curent, pățesc ceva.” Vor fi persoane care vor spune: „Așa am învățat la școală.” Alții vor aduce ca explicație ceea ce au auzit la alții, fie că este vorba de persoane cu autoritate în domeniul medical sau nu. Vor exista destui care au citit într-o carte sau, mai des, pe internet. Mulți vor fi văzut un documentar gratuit, din care și-au scos opinia personală. 


Două surse de informații


În ciuda multitudinii de răspunsuri pe care le vom primi la întrebarea noastră, trebuie să recunoaștem că, de fapt, există doar două surse de informații în lumea în care trăim: știința și revelația. Știința este rezultatul investigării lumii în care trăim. Definiția din dicționar a acestui termen este: „ansamblu sistematic de cunoștințe despre natură, societate și gândire.”1 Altfel spus, omenirea studiază cu diverse instrumente lumea în care trăim și trage anumite concluzii. A doua sursă de informație este inspirația. Unele lucruri nu pot fi investigate științific și, pentru a fi cunoscute, trebuie ca Dumnezeu să ni le reveleze. 

Unii nu recunosc inspirația ca sursă de informație. Este o paradigmă actuală de a exclude din orizontul cunoașterii umane tot ce este de origine supranaturală. Dar, pentru discuția pe care o propun în acest articol, lucrul acesta nu este important. Ideea principală este că, atunci când suntem  întrebați pe ce ne bazăm o anumită părere, răspunsul nostru ar trebui să se încadreze într-una din cele două opțiuni.

Știința include și observațiile personale.  Trebuie să ținem însă seama de un lucru. Cuvântul cheie din definiția științei citată mai sus este sistematic. Știința poate fi mai bună sau mai proastă, în funcție de cât de sistematic a știut să fie autorul investigației, Deci, observațiile tale personale pot fi valide, dacă ai fost sistematic și riguros în investigarea problemei în cauză.


Mormanul de informații


Haideți să ne concentrează pe prima sursă de informații, adică pe știință. La întrebări legate de boli și sănătate, cel mai adesea părerea noastră va fi bazată pe cercetările medicale.2 Problema este că cei mai mulți oameni (și aici includ, din nefericire, și profesioniști din domeniul sănătății) au o imagine deformată despre ceea ce este, în realitate, știința medicală. Mulți își imaginează știința în genul manualelor școlare, în care sunt afirmații clare, pe care pur și simplu trebuie să le asimilezi și să le aplici. Din nefericire, lucrurile sunt mult mai complicate.

Știința medicală este formată, la bază, din diverse cercetări, făcute de oameni de știință, ale căror rezultate sunt publicate în reviste medicale specializate. Ele sunt de o mare varietate ca tip de cercetare. Astfel putem avea experimente de laborator (pe animale, pe culturi de celule),  observații făcute pe pacienți, studii ale corpului omenesc cu mijloace tehnice avansate, studii epidemiologice, în care vedem ce particularități au anumite populații umane, studii intervenționale, în care se aplică un tratament și se observă rezultatele. Aceste cercetări poartă numele de informație medicală primară sau brută.4

Nu ar fi nicio exagerare să spunem că sursele primare formează efectiv un morman de informații. Ele sunt acum disponibile online, pe site-uri dedicate, cum este cel al Institutelor Naționale de Sănătate din SUA, pubmed.5 În primul rând, este o adevărată avalanșă de articole ce apar în fiecare an. Niciun om nu are capacitatea de a le citi măcar titlurile, deoarece vorbim de sute de mii pe an.4 Dacă cineva și-ar lua doar un minut pentru fiecare item, ar trebui să citească continuu, fără să doarmă, și tot nu ar reuși să parcurgă tot. Pe lângă volumul mare, mai apare și problema calității acestor date. Unele articole conțin erori metodologice, care duc la invalidarea concluziilor.4


De toate pentru toți


În acest morman de informații, poți găsi literalmente orice. Dacă faci o căutare pe un anumit subiect, vei primi foarte multe rezultate. Efectiv vei sta în fața unei grămezi, foarte heterogene. În ea sunt date mai „subțirele”, cum ar fi vreun studiu de laborator pe cinci șoricei, și date mai „tari”, ca de exemplu vreun studiu intervențional pe un număr important de subiecți umani. Acolo se găsesc articole scrise corect, revizuite de recenzori externi, dar și articole cu vicii, publicate în vreo revistă „prădătoare”. Da, există reviste care trăiesc din prădarea autorilor. Bani să ai, și ele îți vor publica orice. Caută-le în lista lui Beall!6

Evident că deseori informațiile din surse primare vor fi contradictorii. Studii diferite se vor bate cap în cap.Vei găsi date proalcool și antialcool, provaccin și antivaccin, profumat și antifumat, ce încurajează mâncatul între mese și ce descurajează gustările. Aici este o mare slăbiciune a documentării din surse primare: în ele găsești argumente pentru orice poziție, mai bună sau mai rea, corectă sau falsă. Ca exemplu, în caseta alăturată am plăsmuit o știre falsă, bazată pe rezultatele reale a două cercetări primare, incorect interpretate, care duc la o concluzie aberantă.


Consumul de morcovi crește riscul de cancer (ȘTIRE FALSĂ!)


Un studiu recent, intitulat CARET, efectuat pe 18 314 de persoane, a arătat că administrarea zilnică a 30 mg de betacaroten, în combinație cu 25000 UI de vitamina A, a crescut riscul de cancer pulmonar cu 28%, iar mortalitatea cu 17%. Studiul a trebuit să fie oprit prematur, considerându-se că nu este etic să se pună mai departe în pericol sănătatea participanților. 9 Din nefericire, rezultatul a fost confirmat de o altă cercetare, ATCB, făcută pe 29,133 de bărbați fumători, cu vârste între 50 și 69 de ani, care a arătat că administrarea a 20 mg de betacaroten zilnic a crescut riscul de cancer de plămân, prostată și stomac, alte tipuri de cancer nefiind influențate.10

Întrucât betacarotenul se găsește în cantități mari în morcovi, dar și în alte legume, considerăm că este înțelept să se excludă din dietă astfel de alimente, iar statele să dea legi de interzicere a comercializării lor, pentru reducerea riscului de cancer în rândul populației.



La rând sau pe alese?


Cu grămada de cercetări primare în față, ai două variante. Dacă ești onest, vei lua la rând articol cu articol, vei încerca să evaluezi cât de corect este și vei ține cont de informațiile descoperite, indiferent dacă îți convin sau nu, dacă îți plac sau nu, dacă te avantajează sau nu. După ce vei strânge destule date, te vei opri și vei trage niște concluzii. Oricum, probabil vei fi nevoit să te oprești înainte de a putea analiza toată grămada de rezultate, deoarece e prea mare. Te vei mulțumi cu un colț al grămezii și vei presupune că restul datelor sunt similare cu ce ai adunat până atunci.

A doua variantă este să te uiți în fugă pe titluri, eventual pe rezumate, și să selectezi acele articole care îți convin, care îți plac, care confirmă părerile tale, indiferent cât de corect a fost făcută cercetarea. Când ai strâns destule argumente în favoarea ideilor tale, te oprești, chiar dacă nu ai finalizat grămada. Dacă dai peste articole care contrazic teza pe care vrei să o susții înaintea oamenilor, le neglijezi. Nici măcar nu îți notezi că ele există. Evident, acest mod de a cerceta este lipsit de obiectivitate, iar prezentarea concluziilor în fața oamenilor este lipsită de onestitate.

Ultima metodă a primit un nume sugestiv: cherry-picking. Tradus în românește, ar fi „cules de cireșe”. Alte denumiri folosite pentru ea sunt: ignorarea datelor care nu convin, suprimarea dovezilor, aberația dovezilor incomplete, argumentarea prin observații selective, argumentarea prin jumătăți de adevăr, aberația excluderii, ignorarea contraargumentelor, evaluarea părtinitoare.7,8 Termenul face apel la ceea ce se întâmplă în mod obișnuit atunci când cineva culege cireșe. Fie că este atent sau o face mecanic, persoana în cauză va avea tendința să selecteze fructele cele mai coapte, cele mai arătoase. Cei care analizează găletușa cu cireșe la sfârșit vor crede că așa sunt toate fructele din pom, că ceea ce au în față este reprezentativ pentru ceea ce este în copac și vor fi astfel duși în eroare. 

Menționez că în știrea falsă din casetă am folosit, în mod intenționat, cherry-picking-ul. Datele sunt adevărate, dar le-am prezentat trunchiat și am neglijat intenționat alte studii pe aceeași temă. În plus, interpretarea finală, care îmi aparține, este logică, dar conține anumite vicii de interpretare a datelor. Sper că astfel te-am convins de un lucru: un șarlatan inteligent te poate păcăli, aducând argumente științifice, selectate din surse primare.


Mai aproape de adevăr


Dacă vrei să nu fii dus în eroare, sunt necesare anumite filtre. Mai întâi, întreabă-te cât de corect este făcută cercetarea. Vezi, apoi, ce spun alte studii făcute pe aceeași temă. Mai sunt și alte lucruri de care trebuie să ții cont. Oricum, această filtrare presupune o mare investiție de timp, pe care, cei mai mulți dintre noi nu ne-o permitem, dacă vrem să ne mai rămână resurse pentru activitatea noastră de bază și pentru viață, în general. În plus, ca să o faci bine, trebuie să ai anumite cunoștințe legate de cercetarea medicală, pe care nici măcar marea masă a profesioniștilor medicali nu le stăpânește bine. Așa ajungem la informația secundară sau filtrată.4,11

Aceasta reprezintă o prelucrare a informațiilor primare, făcută de persoane competente, specializate în cercetarea medicală, ce dețin acele cunoștințe de care vorbeam mai sus. Mai mult, ele au experiență în aplicarea lor și dețin instrumente adecvate. Prin urmare, ceea ce vor produce acești oameni de știință va fi mai aproape de adevăr și mai util în practică, întrucât ei sintetizează, generalizează și integrează informația. Cercetările făcute cu o metodologie incorectă sunt eliminate, iar rezultatul final ține cont de tot ce s-a cercetat în domeniul respectiv. Aproape întotdeauna informațiile din surse secundare sunt rezultatul unei munci de echipă, ceea ce scade riscul de eroare.4,11

În sursele de informație prelucrată se includ sintezele, metaanalizele, sinopsisurile, rezumatele. Pe baza lor s-au elaborat ghiduri de practică și sisteme computerizate complexe, care asistă medicii în stabilirea celui mai bun tratament pentru un caz anume.4 Tot pe această bază se alcătuiește informația terțiară, adică manuale și tratate, în care, în sfârșit, informația are aspectul cu care ne-am obișnuit în manualele școlare.11 Folosind o sursă secundară, am demascat în caseta alăturată știrea falsă de mai sus.



Demascarea înșelăciunii „Consumul de morcovi crește riscul de cancer”


Știrea falsă de mai sus omitea intenționat cercetări primare, care au studiat direct efectul morcovilor asupra riscului de cancer. Aceste cercetări au dat rezultate variate, unele arătând că morcovii au capacitatea de a proteja de cancer pulmonar, iar altele că nu. Din fericire, avem la dispoziție o metaanaliză foarte recentă (2019) pe acest subiect. Autorii au prelucrat informația primară, în final, reținând studiile corecte metodologic, ajungând să cumuleze 202 969 persoane sănătoase și 5517 bolnavi de cancer pulmonar. După analiza datelor, a rezultat că un consum ridicat de morcovi poate scădea riscul de cancer pulmonar cu până la 42%, comparativ cu un consum redus de morcovi. Rezultatul a fost valabil pentru toate tipurile de cancer, atât pentru fumători, cât și pentru nefumători sau foști fumători.14 Deci lucrurile stau exact invers. Morcovii ne pot proteja de cancer, așa cum era de așteptat.

O altă problemă a știrii false a fost o generalizare nepermisă a concluziilor. De vreme ce studiile menționate fuseseră făcute cu suplimente de betacaroten, concluziile nu se pot generaliza la morcovi, chiar dacă aceștia conțin betacaroten. Morcovii conțin și alte fitochimicale, în afara betacarotenului.14 În plus, conținutul de betacaroten într-o porție de morcov gătit (1/2 cană) este de doar 6 mg, mult mai mic decât în suplimentele folosite în studiile menționate.15 Concluzia corectă ar fi fost că trebuie să fim atenți la suplimente.


Părerea noastră


Dați-mi voie să denumesc informația medicală secundară și terțiară părerea noastră. Da, lucrurile pot fi privite astfel: noi, profesioniștii medicali, ne-am unit forțele și am prelucrat informația medicală, pentru a putea ajunge la niște concluzii clare, simple, aplicabile și cât mai aproape de adevăr. În acest scop, am delegat oameni pregătiți, de încredere, care au investesc timp și energie în lucrul cu informații medicale. 

Nu vreau să spun că informațiile secundare și terțiare sunt perfecte și 100% adevărate. Dacă ar fi așa, nu am avea nevoie să le revizuim periodic. Da, și la acest nivel pot fi erori. Și aici poți găsi informații care se contrazic. Este însă clar că probabilitatea ca ele să fie corecte este mult mai mare decât probabilitatea ca opinia unui medic anume să fie corectă, indiferent de titlurile, experiența și renumele lui. 

„Bazează-te pe surse oficiale!” ar fi un alt mod în care putem formula ideea de mai sus. Aceste surse nu sunt perfecte, dar sunt tot ce poate da mai bun umanitatea. Știu că această abordare nu e populară, din păcate. La modă este să contești autoritatea, să știi tu mai bine, să crezi că experții sunt uniți într-o imaginară conspirație. Moda aceasta, alimentată de mândria firească din omul păcătos, este păguboasă, pagubele concretizându-se în vieți omenești scurtate sau împovărate de suferință.


Părerea mea sau părerea noastră?


Uneori vor fi diferențe între opinia mea și opinia noastră. Adică este posibil ca eu, ca om, studiind ce îmi este la îndemână, observând cu atenție ce se întâmplă în jurul meu, ascultând diverse opinii, să ajung la o concluzie, care diferă de ceea ce scrie în manual, în tratat, în ghidurile de practică. Ce este de făcut în această situație?

Cel mai înțelept răspuns mi se pare ca, în umilință, să recunosc limitele mele și să abdic de la părerea mea în favoarea părerii noastre. Sunt șanse mult mai mari ca, procedând așa, să fiu mai aproape de adevăr, să fac o recomandare care să-i fie de folos pacientului. A doua variantă, pe care aș aplica-o în situații rare, când am anumite convingeri bazate pe surse sigure (de obicei pe ceea ce Dumnezeu ne-a lăsat în Scriptură) este să comunic pacientului și varianta oficială, și părerea mea, precum și motivele pentru care am o altă părere, lăsându-l să aleagă ce este mai bine pentru sănătatea lui. Găsiți două exemple în caseta alăturată.

Cea mai puțin înțeleaptă cale este să fac propagandă ideii mele, vorbind cu predilecție despre ea. Pot ascunde oamenilor că ideea mea este diferită de pozițiile oficiale sau pot denigra experții, aducând tot felul de argumente, de preferință selectate din surse primare. E clar că o astfel de procedură mă va scoate în evidență, poate chiar mă va face celebru. Dar mă va expune și la riscul de a deveni un ucigaș indirect, de vreme ce unii vor urma sfaturile mele „originale” și, în cazul în care sunt eronate, vor plăti cu ani de viață.


Cum procedez când am o părere diferită de cea oficială, bazată pe o sursă inspirată?


Exemplul 1:

Poziția actuală oficială a organizațiilor care se ocupă de nutriție este că dieta bazată pe plante (vegetariană), corect planificată, reprezintă o variantă bună de alimentație, care oferă organismului toate principiile alimentare necesare și este de folos în prevenirea unor boli.12 Oricum, convingerea mea este că dieta vegetariană este cea mai bună variantă2. Aici „părerea mea” nu se potrivește cu „părerea noastră”. Prin urmare, recomand pacienților dieta standard, elaborată de forurile competente. Le spun și părerea mea, ca o paranteză, precizând că au libertatea să o adopte sau nu. Nu fac nicio presiune în direcția aceasta, nu insist și nu mă supăr pe pacient dacă a considerat potrivit să continue să mănânce carne.


Exemplul 2:

Poziția actuală oficială este că sortimentele de carne roșie (de genul vită, oaie, porc etc.) sunt mai puțin sănătoase decât carnea albă, fără să existe o interdicție specială pentru carnea de porc, din lipsă de date13. Părerea mea este că oamenii nu ar trebui să mănânce porc. Mă bazez pe Sfânta Scriptură, în care am deplină încredere.3 Prin urmare, le explic oamenilor acest lucru, fără să ascund că am prea puține argumente științifice. Ca și în exemplu precedent, le las libertate totală să aleagă. În fond, este viața lor, iar responsabilitatea pentru ce aleg să mănânce a fost pusă de Creator pe umerii lor, nu pe ai mei.


Articol apărut în revista „Viață + Sănătate” - decembrie 2020


Referințe și note:

  1. dex.ro, accesat nov. 2020;
  2. Există desigur și excepții de la aceasta. Astfel, opțiunea mea pentru vegetarianism se bazează atât pe date științifice, cât și pe încrederea mea în Biblie, aceasta afirmând că primii oameni creați erau vegetarieni.( Biblia, cartea Geneza, cap. 1, versetul 29).  Tot bazat pe Scriptură, eu cred că ascultarea de părinți lungește viața, deși nu am un studiu științific care să valideze această afirmație inspirată (Biblia, cartea Exodul, cap. 20, versetul 12);
  3. Biblia, cartea Levitic, cap. 11.
  4. Băicuș C. Metodologia cercetării. Informația medicală, http://www.baicus.ro/pdf/Informatia%20medicala.pdf, accesat 10.2020;
  5. pubmed.ncbi.nlm.nih.gov;
  6. https://beallslist.net/, accesat 10.2020;
  7. https://www.logicallyfallacious.com/tools/lp/Bo/LogicalFallacies/65/Cherry-Picking, accesat 06.2019;
  8. http://www.skepticalraptor.com/skepticalraptorblog.php/logical-fallacies/confirmation-bias-logical-fallacies/, accesat 06.2019;
  9. Omenn, Gilbert S., et al. "Risk factors for lung cancer and for intervention effects in CARET, the Beta-Carotene and Retinol Efficacy Trial." JNCI: Journal of the National Cancer Institute 88.21 (1996): 1550-1559. 
  10. Albanes, Demetrius, et al. "Effects of alpha-tocopherol and beta-carotene supplements on cancer incidence in the Alpha-Tocopherol Beta-Carotene Cancer Prevention Study." The American journal of clinical nutrition 62.6 (1995): 1427S-1430S. 
  11. PubMed - Searching Medical Literature: Types of Medical Literature, https://research.library.gsu.edu/c.php?g=115556&p=752623, accesat 10.2020.
  12. Craig WJ, Mangels AR; American Dietetic Association. Position of the American Dietetic Association: vegetarian diets. J Am Diet Assoc. 2009 Jul;109(7):1266-82. doi: 10.1016/j.jada.2009.05.027. PMID: 19562864. 
  13. WHO. 5 keys to a healthy diet. https://www.who.int/nutrition/topics/5keys_healthydiet/en/, accesat 10.2020.
  14. Xu H, Jiang H, Yang W, Song F, Yan S, Wang C, Fu W, Li H, Lyu C, Gan Y, Lu Z. Is carrot consumption associated with a decreased risk of lung cancer? A meta-analysis of observational studies. Br J Nutr. 2019 Sep 14;122(5):488-498. doi: 10.1017/S0007114519001107. PMID: 31552816. 
  15. USDA National Nutrient Database. (https://ods.od.nih.gov/pubs/usdandb/VitA-betaCarotene-Content.pdf, accesat 10.2020).



miercuri, 6 octombrie 2021

Ce e val, ca valul trece…

Sursa imaginii: nursingtimes.net

Când scriu aceste rânduri, suntem în plin val patru al pandemiei Covid 19. Nu știu ce va fi atunci cât tu le citești. Poate că valul deja va fi pe sfârșite sau poate va fi în plină desfășurare. Sper să fie prima variantă. Oricum, ideea este că el va trece oricum. Poate va urma un val cinci sau poate nu. Indiferent ce va fi, avem nevoie să știm un lucru: ce trebuie făcut pentru a trece cu bine prin ele. Legat de aceasta, apar tot felul de întrebări. Mi-ai fost puse de cunoscuți direct sau pe diverse canale de comunicare. Voi încerca să răspund la ele în acest articol.


Câte valuri va mai avea pandemia și cât de severe vor fi?


Răspunsul scurt este că nu știm. Viitorul este cunoscut doar de Dumnezeu. Putem face totuși prognoze, bazându-ne pe experiența trecutului. Probabil cel mai bun reper, din acest punct de vedere, este epidemia de gripă spaniolă de la începutul secolului trecut. Se pare că actuala pandemie merge pe tiparul acesteia, chiar dacă, din fericire, la un nivel mai mic, din punct de vedere al mortalității. Dar ambele virusuri se transmit respirator, pot da sindrom de detresă respiratorie și sunt virusuri ARN, toate acestea îndreptățind presupunerea că este posibil ca lucrurile să se desfășoare similar.

Pandemia de „gripă spaniolă” a avut patru valuri: două în 1918, unul în 1919 și cel final în 1920. Valul al doilea a fost cel mai violent, afectând în special persoanele sub 50 de ani. Cei ce au trecut prin boală au rămas cu un grad de imunitate, fiind protejați la următoarele valuri. Generalizarea acestui tipar este însă dificilă. Astfel, la o epidemie anterioară de gripă (1889-1890), valul al treilea a fost cel mai violent.

Există diferențe notabile la actuala pandemie. În defavoarea noastră este faptul că acum se călătorește mult mai mult, ceea ce face ca virusul să se răspândească mai ușor. Pe de altă parte, medicina a avansat semnificativ, punându-ne la dispoziție instrumente noi de diagnostic (test PCR, dozare anticorpi etc.), o mai bună înțelegere a epidemiei, tratamente mai eficiente și posibilitatea de a produce rapid vaccinuri eficiente.1


Este o idee bună să mă vaccinez?


Evident, da! Studiile arată o protecție clară a celor vaccinați față de nevaccinați. Cei vaccinați cu două doze ale vaccinului Pfizer au înregistrat o reducere cu peste 95% a riscurilor de a face Covid.5 Studiul a arătat de asemenea o scădere marcată a spitalizărilor pentru Covid, a cazurilor grave și a deceselor.5 Protecția oferită de vaccin se reduce în timp, dar poate fi crescută prin administrarea unei a treia doze.6 

După vaccin, riscul de a lua boala scade, chiar dacă nu se anulează. Cu cât sunt mai multe persoane vaccinate într-o populație, cu atât transmiterea virusului va fi mai dificilă. Aceasta înseamnă că cei vaccinați îi protejează și pe cei nevaccinați, în mod indirect. Ceea ce este foarte important, chiar atunci când o persoană vaccinată face totuși boala, riscul de a ajunge la forme severe, cu detresă respiratorie, scade foarte mult. Astfel, chiar dacă vaccinul nu oprește complet transmiterea, o îngreunează și, foarte important, scade mortalitatea prin boală.2


Există riscuri asociate vaccinării?


Categoric, da! În momentul de față, nu avem intervenții medicale total lipsite de risc. De fapt, nimic în lumea aceasta nu este lipsit de risc. Chiar simplul fapt de a te urca în mașina personală sau într-un mijloc de transport în comun pentru a te deplasa până la serviciu implică anumite riscuri. Mai mult, activitatea de la locul de muncă implică anumite pericole pentru viața ta, mai mici sau mai mari. Motivul pentru care totuși o faci zi de zi este acela că beneficiile serviciului depășesc cu mult riscurile. Pe lângă faptul că îți aduce un venit, din care poți trăi, deseori îți dă și împlinire.

La fel trebuie procedat și cu decizia de a te vaccina, fie că este vorba de Covid 19, gripă sau altă boală contagioasă. Se pun în balanță beneficiile și riscul. Din acest punct de vedere, vaccinurile dezvoltate în prezent pentru Covid 19 au un raport excelent risc-beneficiu. Efectele secundare ce pot apărea sunt minore. Riscul efectelor adverse grave pentru vaccinul Pfizer, de exemplu, este mai mic de de 0,001%.3 Chiar printre acești pacienți cu incidente grave, decesele sunt puține, majoritatea fiind salvați. Aceasta face ca vaccinarea să fie una dintre cele mai sigure intervenții medicale. De dragul comparației, deplasarea cu mașina aduce 0,001 decese la  aproximativ 16 000 de km parcurși.4 Putem trage concluzia că vaccinarea este mult mai sigură decât parcurgerea a 16 000 de km cu automobilul.


Vaccinarea mă scutește de renunțarea la vicii?


Logica acestei întrebări este următoarea: da, înțeleg că viciile îmi afectează sănătatea, dar poate că intervențiile medicale pot anula efectele negative ale obiceiurilor mele nesănătoase. Răspunsul este nu! Dacă vrem să fim siguri că facem față amenințării reprezentate de acest val pandemic, ar fi înțelept să renunțăm la vicii. Orice obicei nesănătos, dar mai ales fumatul, folosirea drogurilor, consumul de alcool, au efectul dovedit de reducere a imunității și a eficienței vaccinării.2,7

Haideți să ne imaginăm sistemul nostru imunitar ca o armată bine organizată, pregătită să înfrunte inamicul. În cazul acesta, vaccinarea ar fi un antrenament. Soldații ar fi puși să înfrunte un grup de actori, care cunosc bine inamicul și îi imită modul de a lupta. La sfârșitul acestui antrenament, ei vor fi mult mai capabili să înfrunte inamicul, decât erau înainte de această simulare. Acum, să ne imaginăm că înainte, în timpul și după antrenament, soldaților noștri li se pune o otravă lentă, cu efecte discrete în mâncare. Adică nu un toxic care să-i decimeze, ci unul care doar să le reducă forța și capacitatea de concentrare. O astfel de armată va învăța puțin din antrenament. Capacitatea ei de luptă, oricum scăzută, va crește puțin în urma simulării. Oricum, nu va ajunge la fel de eficientă în luptă ca o armată neotrăvită.

Pentru cei care nu au astfel de vicii, rămâne important să-și analizeze stilul de viață și să schimbe și ei ce nu este în regulă. Poate nu bei apă destulă, poate mai mănânci între mese, poate că uneori cedezi în fața ispitei de a te îmbuiba. Este cel mai bun moment să corectezi aceste obiceiuri nesănătoase. Aceasta te va ajuta să treci cu bine de pandemie, dar, mai important, te va feri și de alte afecțiuni. Mai mult, obiceiurile sănătoase aduc întotdeauna un plus vieții de zi cu zi, făcând-o mai împlinită.


Dacă am un stil de viață sănătos, mai are rost să mă vaccinez? 

Da, vaccinul este o alegere înțeleaptă și pentru persoanele care sunt atente cu sănătatea lor. Suntem într-o competiție cu virusul. Niciun atlet nu se întreabă dacă mai are rost să se echipeze cu adidași buni, de vreme ce s-a antrenat îndelung și atent. În competiție, orice avantaj contează. Sau, dacă ar fi să preluăm ilustrația anterioară, o armată bine instruită și sănătoasă tot va avea nevoie de antrenament, înainte de a se confrunta cu inamicul. Ba chiar, am putea spune, simularea unei lupte va avea eficiență tocmai în cazul unei astfel de armate, formată din soldați sănătoși și capabili de concentrare. Ei vor învăța cu maximă eficiență să se lupte cu un dușman periculos.

Un alt motiv pentru care cei atenți cu sănătatea au nevoie de ajutorul oferit de știința medicală este acela că sănătatea noastră pe acest pământ nu va fi niciodată perfectă. Oamenii ce au grijă de ei înșiși tot se vor îmbolnăvi, mai devreme sau mai târziu. Ba chiar vor și muri la un moment dat. Sigur, viața lor va fi mai lungă și mai împlinită. Dar pe acest pământ, afectat de păcat, nimic nu este perfect, cu atât mai puțin sănătatea noastră. Să nu ne amăgim cu gândul: „Mie nu mi se poate întâmpla!”.


De ce se întâmplă așa de des ca cei vaccinați să facă Covid?


Motivul principal este acela că SARS-Cov2 este un virus ARN. Din acest punct de vedere, el seamănă cu virusul gripal și cu hiv (virusul ce dă SIDA). Aceste virusuri au o mare variabilitate genetică. Virușii-fii nu sunt identici cu virușii-părinți, așa cum se întâmplă în cazul virusurilor ADN.8 Vaccinurile au eradicat variola și o tulpină a virusului poliomielitic, deoarece acestea erau virusuri ADN. Se știe că cine face o dată rujeolă (pojar), varicelă (vărsat) sau oreion nu va mai fi afectat a doua oară de aceste boli. Motivul este acela că și aceste virusuri au ADN ca material genetic. Dimpotrivă, chiar dacă faci gripă anul acesta, ai șanse mari să o faci și anul viitor. Acolo unde eșuează imunitatea naturală, evident că va eșua și imunitatea indusă de vaccin.

Totuși, vaccinarea în cazul virusurilor ARN nu este inutilă, așa cum se afirmă în unele știri false. Chiar dacă virușii-fii sunt diferiți, ei păstrează totuși suficient de multe asemănări cu virușii parentali. Dacă armata noastră s-a antrenat să înfrunte un inamic, iar acesta și-a schimbat între timp unele strategii de luptă, victoria nu mai este la fel de sigură, dar, oricum, antrenamentul este de folos, deoarece este vorba totuși de aceeași armată.

Acest „antrenament” explică și stingerea naturală în timp a pandemiilor. Există imunitate, atât după Covid 19, cât și după vaccinare, chiar dacă nu este totală. După fiecare val, populația este tot mai pregătită să înfrunte virusul, chiar dacă sensibilitatea individuală rămâne. Este ceea ce se cheamă „imunitate de turmă”. De aici vine și previziunea că pandemia se va sfârși în cele din urmă. Poate vor rămâne cazuri rare, poate vor mai fi și izbucniri epidemice, ca în cazul gripei, dar la un moment dat răspândirea globală se va sfârși.1


Mai trebuie să respect celelalte măsuri de protecție, dacă sunt vaccinat?


Din nefericire, da! În primul rând, variabilitatea virusului, de care vorbeam mai sus, mă face totuși vulnerabil. Eu m-am vaccinat cu varianta alfa, iar acum tulpina dominantă este delta. Experiența Israelului este revelatoare. Acest stat a adoptat o politică de vaccinare extinsă a populației, care a permis stoparea valului trei al pandemiei. Totuși, în ciuda unei rate de vaccinare de 60%, țara a fost lovită puternic de varianta delta, experimentând al patrulea val. Unul dintre motive pare să fie renunțarea prea timpurie la măsurilor preventive (purtarea măștii, evitarea aglomerațiilor și a călătoriilor în zone „roșii” etc.).9 Din fericire, reinstaurarea măsurilor de protecție și administrarea celei de-a treia doze de vaccin a permis Israelului să iasă repede din acest val patru, în vreme ce alte țări, mai reticente față de vaccinare, între care și România, se confruntă încă cu el.10

În opinia mea, ar mai fi un motiv să păstrăm prudența și după vaccinare. Covid 19 nu este singurul virus de care să mă tem. Nu prea îmi convine să fac nici gripă clasică, nici măcar guturai. Eu am continuat să fiu foarte strict cu măsurile preventive și după vaccinare și sunt hotărât să continui cu ele și după pandemie. Măcar acum nu mai trebuie să dau prea multe explicații când port mască în cabinet sau când cer cuiva să păstreze distanță. Deși a fost o nenorocire, pandemia a accelerat educarea populației în ce privește prevenția.


Dacă am avut boala, mai trebuie să mă vaccinez?


Imunitatea obținută prin boală este mult mai intensă decât cea obținută prin vaccinare. Indiferent ce progrese tehnologice vom avea, niciodată nu vom putea egala ce se întâmplă în infecția naturală. Acolo organismul este pur și simplu invadat de un număr mare de virusuri, iar sistemul imun are ocazia de a se „antrena” într-un mod în care nu o poate face la vaccinare. Se pare că vaccinare nu are rost imediat după boală. Rămâne totuși problema diminuării în timp a răspunsului imun. În contextul unui virus care se tot schimbă, scăderea naturală a imunității odată cu trecerea lunilor ne expune la riscul de a face din nou boala. Se estimează că, după șase luni de la boală, vaccinarea (sau măcar administrarea unei singure doze, similar dozei a treia în cazul vaccinaților) ar oferi avantajul creșterii rezistenței la virus.11

Oricum, nu este o greșeală ca cel ce a făcut boala să se vaccineze, în sensul că administrarea vaccinului după boală nu implică efecte negative. Tot din acest motiv, consider că nu are sens să faci teste serologice înainte de vaccinare, pentru a fi sigur că nu ai trecut prin boală. Vaccinează-te și gata! Dacă ai avut boala, vaccinul va amplifica imunitatea. Dacă nu ai avut boala, vei obține acum protecția.


Dacă sufăr de boli cronice, am voie să mă vaccinez?


Bolnavii cronici au un motiv în plus să se vaccineze, deoarece ei sunt în grupa de risc pentru sindromul de detresă respiratorie (SARS), ce poate apărea în timpul Covid 19. Vaccinarea este contraindicată la cei alergici la componentele vaccinului și în timpul afecțiunilor intercurente (răceli). Oricum, pentru a fi sigur că nu ești într-o situație rară, care să contraindice vaccinarea, discută cu medicul tău curant. Dar fă aceasta cât mai repede, ca să nu amâni prea mult o vaccinare ce îți poate salva viața.2


Fie ca sănătatea ta să sporească!


Sunt sigur că vom trece cu bine și de această pandemie. Dumnezeu are încă planuri cu planeta Pământ. Sfârșitul istoriei acestei lumi nu va fi o epidemie. Virusurile sunt îngăduite deocamdată de Dumnezeu, dar El nu va permite ca ele să pună capăt vieții pe Terra. El vrea ca sănătatea ta să sporească12, dar, mai mult decât aceasta, vrea ca tu să fii salvat. Uneori te va trece și prin necazuri, dacă acestea te vor ajuta să crești în credință și să-ți desăvârșești caracterul. Iar vestea cea mai bună este că ne-a pregătit o lume viitoare perfectă, fără boală și suferință. Fie să avem cât mai mulți parte de ea!



Articolul va apărea în numărul din noiembrie al revistei „Viață+Sănătate”


  1. Institute of Medicine (US) Forum on Microbial Threats; Knobler SL, Mack A, Mahmoud A, et al., editors. The Threat of Pandemic Influenza: Are We Ready? Workshop Summary. Washington (DC): National Academies Press (US); 2005. 1, The Story of Influenza. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK22148/
  2. https://www.cdc.gov/coronavirus/2019-nCoV/index.html
  3. https://www.hse.ie/eng/services/news/newsfeatures/covid19-updates/covid-19-vaccine-materials/covid-19-vaccine-translated-materials/pfizer-biontech-comirnaty-vaccine-information-romanian.pdf
  4. https://www.mediafax.ro/externe/avionul-cel-mai-sigur-mijloc-de-transport-statistici-despre-accidentele-aviatice-din-1993-pana-in-prezent-infografic-12989394
  5. Haas EJ et al., Impact and effectiveness of mRNA BNT162b2 vaccine against SARS-CoV-2 infections and COVID-19 cases, hospitalisations, and deaths following a nationwide vaccination campaign in Israel: an observational study using national surveillance data. The Lancet, Volume 397, Issue 10287, 1819 - 1829
  6. Bar-On YM, et al. "Protection of BNT162b2 vaccine booster against covid-19 in Israel." New England Journal of Medicine (2021).
  7. https://www.aa.com.tr/en/health/smoking-alcohol-make-covid-vaccines-less-effective/2120554
  8. Figlerowicz M, Alejska M, Kurzyńska-Kokorniak A, Figlerowicz M. Genetic variability: the key problem in the prevention and therapy of RNA-based virus infections. Med Res Rev. 2003 Jul;23(4):488-518.
  9. https://www.digi24.ro/stiri/externe/de-ce-cresc-cazurile-de-covid-in-cea-mai-vaccinata-tara-din-lume-1603223
  10. https://www.mediafax.ro/editorialistii/comentariu-lelia-munteanu-israelul-iese-curand-din-valul-4-secretul-vaccinarea-20284643
  11. Abbasi J. Study Suggests Lasting Immunity After COVID-19, With a Big Boost From Vaccination. JAMA. 2021;326(5):376–377.
  12. Biblia, 3 Ioan 1:2

joi, 13 februarie 2020

Cei mai mari dușmani ai inimii

Sursa imaginii: Pixabay
Mulți privesc bolile de inimă ca o fatalitate, gândind că indiferent ce am face, ele vor veni la un moment dat, pe măsură ce avansăm în vârstă și că nu putem face nimic pentru a le evita.

Multă vreme chiar medicii au privit lucrurile așa. Din fericire, în 1948 a început Framingham Heart Study. Datele din acest studiu au aruncat o nouă lumină asupra afecțiunilor cardiovasculare. Început inițial pe 5 209 adulți, studiul este în derulare și în prezent, fiind la a patra generație de participanți.

Cel mai important mesaj al studiului este că inima are dușmani, că există anumiți factori care favorizează îmbolnăvirea arterelor noastre. Ei au primit numele de factori de risc.

Cunoscându-i și combătându-i, putem să prevenim aceste afecțiuni grave. Iată lista dușmanilor inimii, în acord cu studiul Framingham:

  • Fumatul;
  • Hipertensiunea arterială;
  • Colesterolul crescut;
  • Diabetul zaharat;
  • Obezitatea;
  • Sedentarismul;
  • Stresul.
Puteți citi detalii despre acești factori de risc pe cardioportal.ro.

Vă puteți calcula riscul de boală cardiovasculară pe pcfarm.ro sau, dacă știți engleză, pe mdcalc.


Bibliografie: