miercuri, 30 iulie 2025

Surpriză, există acizi grași trans cu efecte benefice!

În ultimii ani, acizii grași trans (TFA – trans fatty acids) au devenit o preocupare majoră pentru sănătatea publică. Studiile au demonstrat că un consum crescut de TFA poate crește riscul de boli cardiovasculare, contribuind la creșterea colesterolului „rău” (LDL) și scăderea celui „bun” (HDL), favorizând inflamația cronică și dezvoltarea aterosclerozei.

Dar lucrurile nu sunt chiar alb-negru. Nu toți acizii grași trans sunt la fel, iar în ultimul timp, cercetătorii au făcut o distincție clară între TFA industriali și TFA naturali, care apar în mod natural în carnea și lactatele provenite de la animale rumegătoare.



De unde provin TFA naturali?

TFA naturali se formează în rumenul (un compartiment al stomacului) animalelor rumegătoare, precum vacile și oile, prin activitatea unor bacterii precum Butyrivibrio fibrisolvens și Megasphaera elsdenii. Aceste bacterii transformă acizii grași polinesaturați (cum este acidul linoleic) în compuși trans, printr-un proces numit izomerizare.

Rezultatul este formarea unor acizi grași trans specifici, în special acidul linoleic conjugat (CLA), cu doi izomeri importanți:

  • CLA 18:2 9c, 11t – care s-a dovedit a avea efecte antioxidante și chiar capacitatea de a inhiba dezvoltarea anumitor forme de cancer în studiile pe animale.

  • CLA 18:2 10t, 12c – care poate influența favorabil metabolismul lipidic și compoziția corporală, în anumite contexte.

Acești izomeri pot fi parțial transformați în alți acizi trans naturali, cum ar fi acidul vaccenic (18:1 11t) sau, în etape ulterioare, în acid stearic (18:0), un acid gras saturat.

Ce ne spun studiile?

Un articol de sinteză publicat în An. Acad. Bras. Cienc. (Martin et al., 2007) atrage atenția asupra faptului că TFA naturali, în special CLA, pot avea efecte fiziologice distincte și uneori benefice în comparație cu TFA industriali.

Spre deosebire de acizii trans produși artificial prin hidrogenarea parțială a uleiurilor vegetale (care sunt asociați cu un risc crescut de infarct, diabet și inflamație sistemică), TFA naturali apar în cantități mici în dietă și pot avea efecte neutre sau chiar pozitive, în funcție de doză și context.

Ce înseamnă asta pentru dieta noastră?

Este important să nu punem egal între toate grăsimile trans. În timp ce TFA industriali trebuie evitațiTFA naturali – consumați în cantități moderate prin lactate fermentate – nu par să aibă aceleași riscuri. Ba mai mult, unii izomeri CLA sunt deja incluși în suplimente alimentare, fiind studiați pentru efecte anticancerigene, antiinflamatorii și antiadipoase.

Totuși, este esențial să privim aceste date cu prudență: majoritatea studiilor favorabile CLA sunt realizate pe modele animale sau in vitro, iar dozele utilizate sunt adesea mai mari decât cele din dieta obișnuită.

Recomandări practice: cum navigăm între grăsimile trans?

Pentru a avea o alimentație sănătoasă și echilibrată, este important să știm unde se ascund grăsimile trans și cum putem face alegeri inteligente. Iată câteva recomandări practice:

✅ Ce este în regulă să consumăm (cu moderație):

  • Lactate fermentate (iaurt, chefir, brânză maturată): conțin cantități mici de CLA și alți TFA naturali, fără risc semnificativ pentru sănătate.

  • Unt sau smântână naturală: deși sunt surse de grăsimi saturate, conțin și TFA naturali în cantități reduse, cu potențial fiziologic benefic.

❌ Ce este indicat să evităm:

  • Produse de patiserie industriale (foietaje, gogoși, biscuiți, napolitane) – adesea conțin TFA industriali reziduali.

  • Margarine de tip vechi – (margarinele în prezent sunt fabricate prin procedee ce permit limitarea cantității de TFA. Unele chiar au mențiunea fără grăsimi trans.)

  • Alimente prăjite în ulei reutilizat – cum ar fi fast-foodul: la temperaturi ridicate, uleiurile pot forma acizi trans chiar și fără hidrogenare.

🔍 Ce să căutăm pe etichetă:

  • Evită produsele care au în listă: „ulei vegetal parțial hidrogenat” – semn clar de TFA industriali.

  • Caută mențiuni precum: „0 g grăsimi trans” sau „fără grăsimi hidrogenate”.

  • Reține că în unele țări, dacă produsul conține sub 0,5 g TFA per porție, poate fi etichetat ca „0 g” – așadar, verifică ingredientele, nu doar declarația nutrițională.

În concluzie:

✔️ Nu toate grăsimile trans sunt dăunătoare.
✔️ Cele industriale trebuie evitate cu strictețe.
✔️ Cele naturale, din lactate, pot face parte dintr-o alimentație echilibrată.
✔️ Alege alimente cât mai puțin procesate și citește etichetele cu atenție.

Referință:
Martin CA, Milinsk MC, Visentainer JV, Matsushita M, de-Souza NE. Trans fatty acid-forming processes in foods: a review. An Acad Bras Cienc. 2007 Jun;79(2):343-50. doi: 10.1590/s0001-37652007000200015. PMID: 17625687.

marți, 29 iulie 2025

Restricția calorică: mai mult decât doar slăbit.

1. Introducere: De ce restricția calorică e mai mult decât o metodă de slăbit

Pentru majoritatea oamenilor, dieta hipocalorică este sinonimă cu slăbitul. Dar corpul uman este mult mai sensibil decât credem: uneori, o simplă reducere a aportului alimentar produce efecte metabolice benefice înainte ca greutatea corporală să scadă vizibil. Mai precis, restricția calorică poate reduce inflamația cronică, ameliora secreția de hormoni intestinali benefici și reactiva mecanismele de reglare a apetitului – toate acestea fiind esențiale pentru sănătate metabolică.



2. Ce se întâmplă în primele zile ale unei diete hipocalorice
Scăderea aportului caloric cu 30-40% față de necesarul zilnic are efecte rapide:

  • scade secreția de insulină;

  • se reduc nivelurile de IL-6, CRP și TNF-α (markeri inflamatori);

  • se îmbunătățește sensibilitatea la insulină;

  • se reactivează autofagia celulară și funcția mitocondrială;

  • se normalizează tranzitoriu profilul lipidic și tensiunea arterială.

Toate acestea pot fi observate în primele 7-14 zile, chiar înainte de o scădere ponderală semnificativă.

3. Secreția de GLP-1 crește în paralel cu reducerea inflamației
GLP-1 este un hormon-cheie al sațietății, secretat de celulele L din intestinul subțire. La persoanele cu obezitate sau sindrom metabolic, aceste celule sunt afectate de inflamația cronică, iar secreția de GLP-1 este redusă.

Restricția calorică poate inversa această situație. Studiile arată că, după 2-8 săptămâni de dietă hipocalorică, nivelul postprandial de GLP-1 crește, semn al refacerii funcției celulelor L. Astfel, creierul primește semnale mai clare de sațietate, iar aportul alimentar se reduce – fără efort conștient.

4. Reglarea hormonilor foamei: mai puțină grelină, mai multă leptină activă
Pe lângă GLP-1, restricția calorică influențează și alți hormoni implicați în controlul apetitului:

  • scade grelina, hormonul foamei, care e adesea crescut la persoanele cu obiceiuri alimentare haotice;

  • crește sensibilitatea la leptină, hormonul sațietății secretat de țesutul adipos, care devine mai eficient perceput de creier în lipsa inflamației;

  • se reduce cortizolul și se reglează axa HPA (hipotalamo-hipofizo-adrenală), influențând indirect pofta de alimente dense energetic.

5. Beneficii documentate clinic chiar înainte de scăderea ponderală
Studiile clinice au demonstrat:

  • scăderea inflamației hepatice la 1-2 săptămâni după inițierea unei diete de 800 kcal/zi;

  • ameliorarea rapidă a rezistenței la insulină și a glicemiei à jeun;

  • normalizarea enzimelor hepatice în steatoza non-alcoolică (NAFLD);

  • uneori, ameliorarea tensiunii arteriale și a somnului (prin reducerea apneei obstructive).

6. Ce tip de restricție calorică funcționează cel mai bine?

  • Dietele zilnice hipocalorice moderate (ex. 1200-1500 kcal/zi)

  • Dietele VLCD (Very Low Calorie Diet, 600-800 kcal/zi) sub supraveghere medicală

  • Postul intermitent (ex. 16:8 sau 5:2), care poate avea efecte similare asupra GLP-1 și inflamației

  • Important: calitatea alimentelor contează – dietele bogate în fibre, proteine și nutrienți activi dau rezultate metabolice mai bune

7. Concluzie: Uneori, corpul se vindecă din interior fără să arate că slăbești
Scăderea inflamației, reglarea hormonilor foamei și resetarea metabolismului pot avea loc înainte ca pierderea în greutate să fie vizibilă. De aceea, beneficiile unei diete hipocalorice nu trebuie măsurate doar în kilograme, ci în echilibru intern. Pentru mulți, aceasta este cheia pentru ieșirea din cercul vicios metabolic.

Referințe

  1. Le Roux CW et al. Gut hormone profiles following bariatric surgery favor an anorectic state, facilitate weight loss, and improve metabolic parameters. Ann Surg. 2006.

  2. Heilbronn LK et al. Alternate-day fasting in nonobese subjects: effects on body weight, body composition, and energy metabolism. Am J Clin Nutr. 2005.

  3. Klein S et al. Calorie restriction and insulin sensitivity in overweight subjects. N Engl J Med. 1994.

  4. Ceriello A et al. The protective effect of diet restriction on endothelial function and inflammatory markers in type 2 diabetes. Diabetes Care. 2004.

  5. Wadden TA et al. The medical management of obesity: a clinical trial of the efficacy of intensive lifestyle intervention. N Engl J Med. 2011.

luni, 28 iulie 2025

Cineva să mă oprească! (din mâncat...)

 Pare paradoxal: cu cât acumulăm mai multă grăsime, cu atât corpul ne împinge să mâncăm mai mult. Nu ar trebui să fie invers? Nu ar trebui ca un organism cu rezerve suficiente să trimită semnale clare de sațietate? În realitate, odată cu creșterea în greutate, sistemele hormonale care reglează apetitul și sațietatea se dereglează subtil, dar persistent. Rezultatul: un cerc vicios care face ca oprirea din mâncat să fie tot mai dificilă.



Un cerc vicios

Imaginează-ți că mergi cu mașina pe o pantă abruptă. La început, frânele țin bine. Dar pe măsură ce cobori tot mai mult, se încing, încep să piardă eficiența și devin nesigure tocmai când ai nevoie cel mai mult de ele. Exact așa e cu mecanismele de reglare a apetitului: cu cât te îngrași mai mult, cu atât ele funcționează mai prost. Și ajungi într-un cerc vicios: te oprești tot mai greu, deși simți că ar trebui.

Cum ar trebui să funcționeze sistemul
Când mâncăm, celulele L din intestinul subțire eliberează hormoni precum GLP-1 (glucagon-like peptide 1) și PYY (peptidul YY), care trimit semnale către creier: "e destul, te poți opri". Grăsimea corporală secretă leptină, un alt hormon care informează hipotalamusul despre rezervele energetice. În mod normal, acest sistem funcționează ca o rețea de feedback negativ bine reglată, menținând echilibrul între aportul alimentar și nevoile energetice ale corpului.

Ce se strică încet-încet
Pe măsură ce ne îngrășăm, mai ales cu grăsime viscerală (în jurul organelor interne), apare inflamația cronică de grad scăzut. Aceasta afectează funcția celulelor L, iar secreția de GLP-1 și PYY scade. Leptina, deși secretată în cantitate mare, nu mai este eficient recunoscută de creier – apare rezistența la leptină. Astfel, creierul primește tot mai puține semnale de sațietate, iar pofta de mâncare crește.

Cerc vicios: mănânci mai mult pentru că ai mâncat prea mult
Scăderea hormonilor sațietății duce la mese mai consistente, gustări frecvente, preferințe pentru alimente dense energetic (dulci, grase). Aceste comportamente duc la îngrășare suplimentară, care accentuează disfuncțiile hormonale deja existente. Activitatea fizică scade, iar sensibilitatea la insulină se reduce. Toate acestea împreună creează un cerc greu de rupt.

Chiar și un IMC "normal" poate ascunde riscuri
Persoanele cu IMC înalt-normal (23–24,9) pot avea deja secreție redusă de GLP-1 postprandial, mai ales dacă au o distribuție centrală a grăsimii sau sunt sedentare. Există un fenotip numit "obezitate metabolică la greutate normală" (metabolically obese normal weight – MONW), în care individul are greutate normală, dar un profil metabolic afectat: insulinorezistență, dislipidemie, inflamație cronică.

Cum putem ieși din cerc

  • Alimentație bogată în fibre (legume, fructe, cereale integrale), proteine și alimente cât mai puțin procesate

  • Activitate fizică regulată – care stimulează secreția de GLP-1 și îmbunătățește sensibilitatea la leptină

  • Somn odihnitor și reducerea stresului cronic – care influențează grelina și cortizolul

  • Uneori, tratamente farmacologice (ex. agoniști GLP-1) pot ajuta la resetarea sistemului hormonal și la pierderea eficientă în greutate

Concluzie
Obezitatea nu e doar o problemă de voință, ci una de biologie. Cu cât ne îngrășăm mai mult, cu atât mecanismele care ar trebui să ne ajute să ne oprim devin mai slabe. Vestea bună e că acest cerc vicios poate fi oprit. Cu intervenții timpurii, schimbări de stil de viață și uneori ajutor medical, corpul poate fi ajutat să-și regăsească echilibrul.

Referințe

  1. Drucker DJ. Mechanisms of Action and Therapeutic Application of Glucagon-like Peptide-1. Cell Metabolism. 2018.

  2. Bluher M. Metabolically Healthy Obesity: What Is the Current Evidence? Curr Obes Rep. 2020.

  3. Lean ME et al. ABC of obesity. BMJ. 2006.

  4. Global BMI Mortality Collaboration. Body-mass index and cause-specific mortality in 4 million adults. Lancet. 2016.

  5. Nauck MA, Meier JJ. Incretin hormones: Their role in health and disease. Diabetes Obes Metab. 2018.

marți, 8 aprilie 2025

Omul - Ierbivor, carnivor sau omnivor?


Una dintre cele mai populare afirmații în sprijinul unei alimentații vegetariene este aceea că forma dinților umani și lungimea intestinului indică o adaptare naturală la o dietă predominant vegetală. Dar cât de adevărat este acest lucru?

Ce spune Biblia?

În Geneza 1:29, Dumnezeu îi oferă omului o alimentație vegetală: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânță... și orice pom care are în el rod cu sămânță: aceasta să fie hrana voastră.” Aceasta a fost alimentația inițială, înainte de cădere. Abia după potop, în Geneza 9:3, Dumnezeu spune lui Noe: „Tot ce se mișcă și are viață să vă slujească drept hrană; vi le dau pe toate ca și iarba verde.”

Această tranziție arată că Dumnezeu a permis și consumul de carne, într-un context nou, marcat de păcat și schimbări în natură. Totuși nu orice carne este permisă, de vreme ce deja se face distincția în curat și necurat.

Deci, este clar, omul a fost creat să fie vegetarian. Cum este cu lungimea intestinului?


Ce spune știința? 

Este clar că dacă ar fi să comparăm lungimea intestinului la diverse specii de mamifere, nu ar fi o idee prea bună. Cum să compari, de exemplu, omul cu șoarecele sau cu pisica? Normal că acestea din urmă vor avea intestin mai scurt, că doar sunt mai mici. Va trebui să ținem, deci cont de lungimea corpului. Iată un grafic cu raportul dintre lungimea intestinului și lungimea corpului la diferite specii:


Ce se poate observa:

- Carnivorele au ILR-uri mici (2–4x), pentru a elimina rapid carnea.

- Erbivorele au ILR-uri foarte mari (10–20x), pentru a digera fibrele vegetale. Primatele ierbivore însă au valori intermediare.

- Omnivorele au valori intermediare (deși există și excepții, cum este porcul și șobolanul).

Prin urmare, din punct de vedere al lungimii intestinului, nu vorbim de o regulă inflexibilă, ci doar de o tendință. Este ușor de observat că omul se încadrează între omnivore. Deci, trupul omului are capacitatea de a digera atât plante, cât și carne. Putem spune că omul este biologic omnivor. 


Cum am ajuns omnivori?

Dumnezeu ne-a creat așa? Adică, deși Adam era vegetarian, l-a dotat cu un intestin mediu ca lungime, în ideea de a avea o flexibilitate în alimentație. Sau s-a schimbat lungimea intestinului  în timp, ca măsură adaptativă la alimentația de după potop? Eu înclin spre a doua variantă, mai ales dacă ținem cont de faptul că, potrivit Bibliei, și animale care astăzi sunt carnivore, cum este leul, au fost inițial ierbivore. Putem emite ipoteza că s-a produs o adaptare în toată lumea vie, odată cu degenerarea naturii adusă de căderea în păcat.


Argumente slabe

Eu am convingerea că este o idee bună să renunțăm la carne. Oricum, deciziile alimentare trebuie luate cu înțelepciune, ținând cont de contextul în care ne aflăm. Fie că alegem o alimentație vegetariană sau una mixtă, important este să o facem „spre slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10:31).

Un lucru este clar, lungimea intestinului la om nu este un argument viabil, atunci când încercăm să promovăm renunțarea la carne. Există alte argumente, mult mai puternice, cum ar fi conținutul de colesterol și grăsimi saturate, lipsa fibrelor și riscul transmiterii unor germeni de la a nimal la om. Scopul NU scuză mijloacele. Dacă vrem să-i ajutăm pe oameni să fie sănătoși, trebuie să folosim doar informații corecte.

 

luni, 8 aprilie 2024

Ochelari de cal ... cardiologici


Calul are capacități vizuale cu totul deosebite, fiind dotat de Dumnezeu cu unii dintre cei mai mari ochi existenți în lumea animalelor tereste. El are capacitatea de a vedea în depărtare mai bine decât oamenii, detectează rapid obiectele în mișcare și se descurcă foarte bine în lumina slabă a crepusculului sau când este înnorat. Dar cea mai remarcabilă capacitate vizuală a sa este câmpul vizual imens, de aproape 360 de grade. 

Aceste abilități se dovedesc, însă, un handicap atunci când este înhămat și trebuie să circule pe drumuri aglomerate, pline de mașini zgomotoase. Pentru a nu fi speriat de lucrurile aflate în mișcare în jurul său, animalului i se pun, în astfel de situații,  așa-numiții ochelari de cal, care sunt, de fapt, două obturatoare opace, care îi îngustează câmpul vizual. În felul acesta se poate concentra la ceea ce este în față și își face treaba mai bine.1 Dacă un cal ar rămâne însă cu acești ochelari și atunci când este pe câmp, la păscut, ei îi vor crea, evident, un handicap.

Sursa imaginii: pixabay

Puțini oameni realizează că, în ciuda marilor avansuri tehnologice și științifice, în unele domenii ale cardiologiei se poartă ochelari de cal. Poate că cea mai sensibilă zonă, din acest punct de vedere, este cea a factorilor ce favorizează ateroscleroza. Exagerând puțin, am putea spune că, în timpul consultației, medicul „vede” doar colesterol și sare. Educați în acest mod, oamenii ce doresc să prevină o afecțiune cardiacă sau să trateze de astfel de boli ajung să-și propună să evite colesterolul și sarea. Problema e că un câmp vizual atât de îngust îi împiedică să acorde atenția cuvenită altor „agresori”, care rămân neobservați, îi îmbolnăvesc și deseori îi ucid.


Cardiologie oarbă


Să ai ochelari de cal este mult mai bine decât să fii orb. Da, a fost o vreme când domeniul cardiologiei era cufundat în mister, când medicii și pacienții erau aproape complet orbi cu privire la cauzele bolilor cardiovasculare. Bolile de inimă erau privite ca un rezultat al îmbătrânirii, ca o fatalitate. Medicii nu aveau nici cea mai slabă idee despre cum ar putea fi întârziate, prevenite sau combătute. Poate că această ignoranță nu părea foarte gravă la începutul secolului XX, când afecțiunile cardiace erau încă relativ rare, ocupând doar locul al patrulea între cauzele de mortalitate. Lumea medicală avea de furcă destul de mult cu bolile infecțioase și cu tuberculoza. 

Lucrurile s-au schimbat însă spre anii `30, când bolile cardiace au devenit cea mai importantă cauză de mortalitate în SUA, incidența lor continuând să crească până în anii `60, ajungându-se să se vorbească de o veritabilă epidemie.2, 3 A devenit imperios necesar să se facă lumină. Și, slavă lui Dumnezeu, câteva studii efectuate în acel timp au făcut puțină lumină. Cel mai cunoscut dintre ele a fost studiul Framingham. 

Acesta a început în 1948, sub conducerea Institutului National de Sănătate și a avut ca obiectiv identificarea factorilor și caracteristicilor care contribuie la apariția și agravarea acestor boli grave. Studiul a urmărit, pe o lungă perioadă de timp, persoane aparent sănătoase din punct de vedere cardiovascular, recrutând inițial 5 209 bărbați și femei, cu vârste între 30 și 62 de ani, ce locuiau în orașul Framingham, Massachusetts. An de an, acești oameni au fost investigați și, astfel, s-au strâns date care au ajutat cercetătorii să înțeleagă cum putem preveni afecțiunile cardiovasculare. Studiul continuă și în prezent, aflându-se din 2003 la a treia generație de participanți.3


„Lumina luminează în întuneric...”4


După analiza datelor, autorii studiului au lansat, în 1961, noțiunea de factori de risc cardiovascular. Aceștia sunt afecțiuni sau circumstanțe care cresc riscul unei persoane să dezvolte afecțiuni ale inimii și arterelor. Unii dintre factorii descoperiți sunt nemodificabili, ceea ce înseamnă că nu putem face nimic pentru a schimba lucrurile în bine. Avansarea în vârstă, sexul masculin și a avea cardiaci printre rudele de gradul I sunt exemple de astfel de factori. 

Vestea bună pe care ne-o dă studiul este că majoritatea factorilor de risc sunt modificabili, adică pot fi influențați prin schimbări în stilul de viață sau prin tratament medicamentos. În funcție de impactul pe care îl au în accelerarea procesului de ateroscleroză, ei au fost împărțiți în majori și minori, fiind listați în tabelul alăturat.5 Studiile continuă să adauge noi factori de risc, pe lângă aceștia.


Factori de risc coronarian5

Majori

Fumat

Hipertensiune arterială

Colesterol crescut

Diabet zaharat

Minori

Stres

Sedentarism

Obezitate


Identificarea factorilor de risc a fost un mare pas înainte. În primul rând, bolile cardiovasculare au încetat să mai fie privite ca o fatalitate. Medicii au înțeles că ele sunt legate în mare măsură de obiceiurile pacienților. În al doilea rând, medicina a căpătat un instrument prin care se puteau preveni și trata eficient bolile de inimă. De atunci încoace, profesioniștii din sănătate se concentrează pe factorii din tabel, încercând să îndrume pacientul pe drumul dificil, dar necesar, al schimbării stilului de viață. Mai mult, politici înțelepte de sănătate publică, concentrate tot pe factorii de risc, au făcut posibilă reducerea substanțială a incidenței afecțiunilor cardiovasculare, salvându-se astfel, în special în țările dezvoltate, multe vieți omenești.2,6


Revelația MONICA


Pe la mijlocul anilor `80, a devenit evident că mortalitatea cardiovasculară în America și Australia a început să scadă. Trendul a fost remarcat, după aceea și în alte țări. După peste două decenii de aplicare a prevenției și tratamentului axate pe combaterea factorilor de risc cardiovascular, concluzia logică a cercetătorilor a fost că strategia s-a dovedit eficientă. Totuși, aceștia nu au fost mulțumiți cu o concluzie superficială, ci au demarat un studiu epidemiologic mare, coordonat de OMS, care s-a numit MONICA (Multinational Monitoring of Trends and

Determinants in Cardiovascular Disease). 

Studiul a urmărit 38 de populații din 21 de țări, încercând să răspundă la câteva întrebări, listate în tabelul alăturat.


Întrebări la care a încercat să răspundă trialul MONICA7

  • Este scăderea incidenței bolilor de inimă reală?
  • Dacă da, este ea legată de o evoluție favorabilă a ratei fumatului, hipertensiunii și nivelului de colesterol în populațiile studiate?
  • Este această scădere datorată unor servicii medicale mai bune?

 

După analiza datelor colectate, cercetătorii au ajuns la concluzia că factorii tradiționali de risc cardiovascular explică doar parțial evoluția favorabilă a morbidității și mortalității. De fapt, rezultatele au fost departe de așteptările celor ce au proiectat cercetarea: „parțial” a însemnat 40% din cazuri la bărbați și 15% din cazuri la femei. Autorii studiului au explicat aceasta prin „dificultăți în măsurare și analiză, incluzând apariția cu întârziere a efectelor unor schimbări și factori care nu au fost incluși în analiză, cum ar fi intervenții medicale.” Ei au concluzionat că studiul „sprijină politicile de prevenire bazate pe factorii de risc clasici, dar sugerează potențial de prevenție dincolo de acestea.”7

Dacă ar fi să „traducem”, autorii au realizat faptul că datele studiului Framingham pot fi folosite incorect, transformând un instrument care ne-a ajutat să vedem în ochelari de cal. Cercetarea este o invitație spre căutarea altor factori ce favorizează bolile cardiovasculare, în afara celor clasici. De atunci au trecut alte două decenii, însă aș îndrăzni să spun că mulți nu și-au dat încă jos acești ochelari de cal. Mai mult, mă tem că limitarea câmpului vizual este caracteristică și altor specialități medicale, nu doar cardiologiei.


Uitându-te de sus


Sunt optimist în privința științei medicale și a profesioniștilor ce lucrează în domeniul sănătății. Așa cum spuneam mai sus, noi factori de risc se descoperă, pe măsură ce cercetările continuă. Câmpul vizual devine din ce în ce mai larg. Va fi nevoie de timp, dar vom ști din ce în ce mai multe și vom fi din ce în ce mai eficienți. Problema este că tu nu poți aștepta acele vremuri glorioase. Ai nevoie astăzi să știi ce ai de făcut. Mâine este boala.


Când vorbim despre a mânca corect și a începe să faci exerciții, nu există „voi începe de mâine”. Mâine este boala. 

V.L. Allineare

Vestea bună este că nici nu este nevoie să aștepți. Ai deja multe informații care te pot înarma cu cea mai bună metodă de a-ți păstra inima și vasele sănătoase. Îți trebuie doar un anumit mod de a privi lucrurile, un concept care să-ți lărgească acum câmpul vizual. Dacă este să revenim la metafora calului, de la începutul articolului, cât timp stă cu nasul în iarbă și paște, câmpul vizual al acestui animat este tot îngust, limitat de iarba din jur. Din când în când, însă, calul privește de sus, pentru a se asigura că este în siguranță. În aceste momente, el nu mai este limitat. Vede tot, de jur împrejur.

Avem și noi nevoie să privim lucrurile de sus, din perspectiva lui Dumnezeu, iar aceasta ne va oferi conceptul de care avem nevoie. Am găsit această perspectivă, foarte frumos formulată, în scrierile vechi de peste un secol ale lui Ellen G. White. Principiile pe care Dumnezeu le-a descoperit prin ea au fost aplicate cu succes, începând încă din 1963, în rețeaua medicală adventistă mondială. Cu siguranță îți vor fi de folos și ție. Ele sunt sumarizate în tabelul alăturat.


Legile sănătăţii – principii de bază:

  • Există un sistem de legi care guvernează fiinţa umană;
  • Boala este favorizată de călcarea acestor legi (conștient sau nu);
  • Ascultarea de aceste legi este o condiţie esenţială pentru recăpătarea sănătăţii. 


„Ei (pacienții) au nevoie să fie învăţaţi că fiecare practică ce distruge energiile fizice, mintale sau spirituale este păcat şi că sănătatea trebuie să fie asigurată prin ascultarea de legile pe care le-a stabilit Dumnezeu pentru binele întregii omeniri.”12



Pași spre un câmp vizual mai larg


Un prim pas spre descoperirea unor noi factori de risc, este să îi preluăm din studiile ce se concentrează pe alte afecțiuni decât cele cardiovasculare. Gândirea medicală clasică merge, în general, pe recomandări diferite pentru afecţiuni diferite. De exemplu, recomandăm dietă hiposodată, adică reducerea consumului de sare, pacienţilor cu HTA, însă nu şi pacienţilor diabetici, hipertiroidieni, cu probleme digestive sau respiratorii. Similar, recomandăm reducerea drastică a consumului de glucide simple (zahăr, miere) diabeticilor, însă nu şi hipertensivilor sau celor cu insuficienţă cardiacă. Pacienţii cu boli de rinichi trebuie să consume mai puţine proteine, dar cei cu alte afecţiuni nu au o astfel de restricţie.8 Condimentele iuți sunt contraindicate doar celor ce au probleme cu stomacul. Ne vom lărgi câmpul vizual atunci când vom recunoaște că ceea face rău într-o boală, aproape sigur face rău și în alta, ceea ce îmbolnăvește un alt organ, aproape sigur va îmbolnăvi și arterele.

Din fericire, la nivel științific, se merge în această direcție. Cuvintele prof. Dr. Richard Deckelbaum de la Columbia University, New York sunt edificatoare în acest sens: „Vestea cea bună este că nu avem nevoie de o anumită dietă pentru bolile de inimă, o altă dietă pentru a reduce riscul pentru cancer şi apoi o altă dietă pentru a preveni obezitatea şi diabetul. Un singur tipar de dietă sănătoasă acoperă toate aceste categorii de boli şi scade riscul pentru multe boli cronice”.9 Iată viziunea ce trebuie preluată, aplicată și mediatizată, spre folosul celor ce se luptă să-și păstreze sau să-și recapete sănătatea.

Această soluție are, recunosc, și un dezavantaj. Paleta de „restricții” se extinde, în fața ta vor fi mai multe schimbări ce ar trebui făcute. Cu siguranță, ți se va părea dificil de aplicat în practică. Poate vei avea sentimentul că viața ta este dată peste cap cu totul. Poate că acesta este unul din motivele pentru care purtăm ochelari de cal. Uneori ne este teamă să-i dăm jos. Calea spre sănătate presupune însă depășirea acestor temeri. Trebuie să avem curajul să recunoaștem unde greșim și să începem lupta cu obiceiurile rele. Câștigul va fi mare.

Pentru o sistematizare a legilor sănătății îți recomand să studiezi conceptul „New Start”, lansat de cei de la institutul Weimar.13 Principiile pot fi reorganizare în forma unui acronim românesc: SANATATE (vezi figura alăturată). În revista „Viață+Sănătate” și în cărțile publicate de aceeași editură, vei găsi multe detalii legate de aceste principii.


 



SOARE


AER CURAT


NUTRIȚIE ECHILIBRATĂ


A


TIHNĂ PENTRU TRUP ȘI    

                               SUFLET

ACTIVITATE FIZICĂ 

                            REGULATĂ

TEMPERANȚĂ 

                          ADEVĂRATĂ

ECHILIBRU MENTAL ȘI 

                              SPIRITUAL



Dincolo de fizic


Un al doilea pas ar fi să înțelegem ființa umană ca întreg. De multe ori, cei care se ocupă de sănătatea umană ajung să se asemene cu mecanicii, în sensul că se concentrează doar asupra aspectelor ce țin de fizic. Omul nu este mașină, iar medicina nu este service auto. Ființa umană are și alte dimensiuni: mentală, socială, spirituală. 

Speranța de viață a bărbaților din România este influențată semnificativ de nivelul de studii, cei cu cel mai înalt nivel trăind, în medie, cu 10 ani mai mult decât cei cu cel mai scăzut. În cazul femeilor, diferența este de 4 ani, tot în favoarea celor cu studii superioare. Aceeași situație nu este doar la noi în țară, ci și în restul Uniunii Europene, cu mențiunea că, în cazul bărbaților, diferența este mai mică, de 7,6 ani.10 În lumina acestor date, devine evident că ar trebui să ai preocupări în domeniul intelectual, să-ți propui să citești, să te dezvolți în acest domeniu, dacă vrei artere sănătoase și viață lungă. 

Este deja binecunoscut că depresia, o afecțiune eminamente psihică, are un impact major asupra evoluției pacienților cu boli cardiace. Ea favorizează apariția bolilor cardiovasculare, crește riscul de deces prin moarte subită la supraviețuitorii infarctului miocardic de 2,5 ori, mărește riscul de accident vascular cerebral cu 50%. Ca o consecință, există voci care sugerează că ar trebui să fie adăugată pe lista factorilor de risc pentru ateroscleroză, alături de HTA, colesterol, diabet și fumat.8, 11 

Poate nu te așteptai la o legătură așa de strânsă între fizic și psihic. Da, contează ce programe TV urmărești, contează ce muzică asculți, contează care este subiectul discuțiilor între tine și alte persoane. Contează dacă ai obiceiul de a critica, de a bârfi, sau dimpotrivă, de a aprecia, de a încuraja. Contează dacă ești înfumurat și ai impresia că le știi pe toate sau dacă, dimpotrivă, ești umil, realist față de capacitățile proprii și dispus să înveți. Contează dacă ești certat cu cei din familie sau dacă ai relații armonioase. Toate obiceiurile rele în plan mental și social sunt factori de risc pentru diverse boli, inclusiv cardiovasculare.

În fine, diverse studii confirmă că persoanele credincioase rezistă mai bine în faţa bolilor. Subiecţii implicaţi activ în viaţa bisericii au dovedit o longevitate mai mare şi o capacitate sporită de refacere în caz de boală.8,14 Mai mult, adulterul, care este o călcare a uneia din cele 10 porunci ale lui Dumnezeu, se asociază cu risc mai mare de evenimente cardiovasculare.15 Evident, neglijarea laturii spirituale a ființei noastre este și ea un factor de risc. Prin urmare, prevenirea sau vindecarea bolilor de inimă trebuie să includă și măsuri în domeniul spiritual. Acordă atenţie disciplinelor spirituale, adică ia-ți timp să citești Biblia, să te rogi, să meditezi la subiecte spirituale, să stai de vorbă cu oameni credincioşi, să participi la ocazii de închinare publică! Aplică principiile acestea în viața ta! Este secretul fericirii și sănătății.

Articolul a apărut în numărul din martie 2020 al revistei Viață+Sănătate.


  1. https://horsenetwork.com/2016/07/horse-vision-effects-horsemanship/, accesat 02.2020;
  2. Dalen JE et al.The Epidemic of the 20th Century: Coronary Heart Disease. The American Journal of Medicine, Volume 127, Issue 9, 807 - 812
  3. framinghamheartstudy.org, accesat 02.2020;
  4. Biblia, Evanghelia după Ioan, cap.1, vers. 5;
  5. https://www.cardioportal.ro/pacienti/factori-de-risc-cardiovascular/ , accesat 03.2020;
  6. Mahmood SS, Levy D, Vasan RS, Wang TJ. The Framingham Heart Study and the epidemiology of cardiovascular disease: a historical perspective. Lancet. 2014;383(9921):999–1008. doi:10.1016/S0140-6736(13)61752-3 
  7. Kuulasmaa K, Tunstall-Pedoe H, Dobson A, et al. Estimation of contribution of changes in classic risk factors to trends in coronary-event rates across the WHO MONICA Project populations. Lancet. 2000;355(9205):675–687. 
  8. Bratu I, Hipertensiunea arterială. Cum să învingem ucigașul tăcut. Viata si Sanatate. Pantelimon, 2019;
  9. Deckelbaum, R. J., Fisher, E. A., et al., „Summary of a scientific conference on preventive nutrition: Pediatrics to geriatrics”, în Circulation, vol. 100, nr. 4, 27 iulie 1999, pp. 450–456. 
  10. Policies, E.O.H.S., Romania: Profilul Sănătății în 2019, OECD Publishing, 2019.
  11. Nedley N, Depresia: calea spre vindecare, pag. 32-34, Editura Viata si Sanatate, Pantelimon, 2015, ISBN 978-973-101-838-6
  12. White EG, Divina vindecare, pag. 113, citat preluat de pe https://egwwritings.org/ , accesat 03.2020.
  13. https://www.newstart.com/about/ , accesat 03.2020.
  14. L. H. Powell, L. Shahabi, C. E. Thoresen, Religion and spirituality: linkage to physical health, American Psychologist, nr. 58 (1), 2003, p. 36-52 
  15. Fisher AD, Bandini E, Rastrelli G, Corona G, Monami M, Mannucci E, and Maggi M. Sexual and cardiovascular correlates of male unfaithfulness. J Sex Med 2012;9:1508–1518.